Cu cine lasi copilul: cu bunica sau cu bona?

Scris de admin în Juridic-Dezbatere

Minunea s-a produs, ai un pui de om acasa. Dar timpul trece si tu te intorci la serviciu. Cu cine decizi sa lasi pruncul, cu mama ta sau cu o bona, femeie straina, insa priceputa? Parerile sunt impartite.

“Nici prin cap nu-mi trecea sa las copilul cu altcineva decat cu mama mea. Pe principiul: ce a fost bun pentru mine, e bun si pentru copilul meu, nu puteam alege ceva mai bun pentru sufletelul meu. Asadar, am lasat copilul cu parintii mei, in care am 100% incredere. N-as fi putut face altfel, pentru ca o persoana straina nu mi-ar fi permis sa stau relaxata la serviciu. Am auzit la colegi povesti despre cazuri atat fericite, cat si nefericite, cu bone care s-au ridicat la inaltimea cerintelor sau, dimpotriva, au creat doar probleme. stiu ca ma numar printre norocoasele care au avut sansa de a avea sprijinul mamei, dar nici daca as fi avut de ales, nu as fi facut altfel. Cred ca este vorba, in cazul meu, doar de incredere si neincredere.”
Alina, 32 de ani, Buzau

“M-am gandit mult daca as prefera sa las copilul cu mama sau cu bona atunci cand eu am inceput serviciul, dupa perioada scursa de la nastere. Acum copilul meu e mare, iar daca as avea din nou de ales, as alege bona. Motivul e foarte simplu: relatiile de familie sunt complexe, iar atunci cand intra in peisaj si un subiect atat de sensibil, cum e educatia copilului – mai ales a primului copil – lucrurile se complica. Cred ca e greu de gasit calea de mijloc, pentru ca, intr-o asemenea situatie, ceea ce noi numim drept Tconflict intre generatiit pare a se acutiza. Intr-un fel se facea educatie atunci cand mama m-a crescut pe mine si altfel cand eu l-am crescut pe fiul meu.”

Anca, 34 ani, Alexandru, 13 ani, Bucuresti

“Inca nu am copil, dar am in plan. Impreuna cu prietenele mele, am gasit cateva idei viabile pentru momentul la care va trebui sa plecam de langa copiii nostri. Desigur, s-ar putea sa nu fie cea mai simpla solutie, dar noua ni se pare cea mai practica. Am facut un soi de promisiune, una in fata celorlalte, sa ne ajutam cand va aparea un copil in familiile noastre. Planul numarul unu ar fi sa incercam sa ne sincronizam, sa avem cu toatele copii mici cam in aceeasi perioada. Noi credem ca asa ar fi mai simplu sa rezolvam problema bonei (mamele noastre nu locuiesc in acelasi oras cu noi si deci nu le putem cere ajutorul), sa ne ajutam una pe alta si sa ne facem programul in functie de al celorlalte. Parca acum, ca m-ati pus sa povestesc despre asta, mi se pare cam fictional tot planul nostru, dar ar putea sa functioneze, cu adevarat. Iar daca asta nu merge, ne-am gandit oricum sa angajam o singura bona, eventual cam de varsta mamelor noastre.”
Monica, 18 ani, Timisoara

Cateva reguli
Daca ai reusit sa gasesti bona potrivita pentru copil, traseaza de la inceput regulile de baza ale colaborarii. Stabiliti plata pe luna, detaliind lucrurile pe care le are (si nu le are) de facut. Nu vrei sa te trezesti ca ti se vor cere suplimentar bani pentru ca a incalzit biberonul bebelusului.
– Restrictioneaza accesul la telefonul fix (nu vrei, doamne fereste!, facturi exorbitante pentru convorbiri in strainatate);
– Pune o camera de luat vederi (se foloseste cu succes un web cam), macar pentru o vreme, pentru a vedea exact cum se comporta cu copilul.

Stilul de viata al bonei alese ar trebui sa fie cat mai apropiat de al familiei tale, ca sa va intelegeti.

Ce sa ceri de la o bona
Cea mai grea problema, atunci cand alegerea inclina balanta catre aducerea unei persoane straine pentru a avea grija de copil, este cum hotarasti cine este potrivit si cine nu. Caracterul este foarte important. Invita persoana la mai multe discutii, nu da impresia de “interviu”, pana reusesti sa vezi daca se potriveste stilului vostru de viata si educatie sau nu. Comunicarea nu poate lipsi dintre trasaturile unei bone adevarate; iar la aceasta categorie se incadreaza si empatia. Cei sapte ani de acasa fara de care nu se poate cladi o educatie solida nu-i pot lipsi chiar bonei tale.

Text: Valentina Vuxanovici