Cum potolim accesele de furie ale micutilor?

Scris de admin în Psihologie

Accesele de furie apar in jurul var­stei de un an, continua pana pe la patru – cinci ani si sunt cosmarul oricarui parinte. De ce puiul nostru drag se transforma, brusc, intr-un monstrulet?

Exemplu: copilul inte­lege ce se poate face cu un creion, dar nu-l poa­te manevra (muschii lui flexori nu sunt dezvoltati complet pana la sapte ani). El nu-si da seama de neputinta sa si crede ca e creionul de vina, asa ca-l schimba cu altul. Po­ves­­tea se repeta. Daca adultul de langa el scrie sau deseneaza si el nu reuseste, il apuca furia, pentru ca stie ce ar trebui sa se intample, dar nu reuseste sa faca ce si-a propus. Sa recunoastem, si adultii reactioneaza similar!

Cand copilul “se crizeaza”, nu mai este rational, asa ca nu-i face morala, nu-i explica, nu-l certa, pentru ca el nici nu te mai aude. Rezista tentatiei de a-i trage o palma, de a-l smuci, zgaltai, lovi. Reactia ta il va face si mai ira­tional.

Cauzele crizelor “de isterie” sunt frustrarea, epuiza­rea, foamea, frica (starea de nesiguranta, agitatia, angoasa, spaima care trebuie sa debuseze cumva).

Fara public. Daca iesirea s-a produs in public, parasiti imediat locul faptei! N-o sa-i convina si, data viitoare, se va gandi inca o data inainte sa inceapa circul.

Daca ramai cu el acolo unde l-a surprins accesul de furie, oame­nii din jur vor continua sa-l priveasca si acest lucru alimenteaza demonstratia lui de forta. Indemnuri ca “Potoleste-te, ma faci de ras in fata lumii!” au exact efectul contrar. Ii dai astfel de stire ca este in centrul atentiei, ceea ce si vrea, ba, mai mult, ca te pune intr-o situatie dificila ceea ce pe el il pune in avantaj.

Distrage-i atentia de la ce l-a deranjat. Copiii mici se plictisesc repede si uita imediat de orice daca ceva mai interesant apare la orizont. Asadar, arata-te interesata si entuziasmata de cu totul altceva. La vasta lor, curiozitatea ii face sa-si invinga pana si frica.

Nu-l ameninta! Nu-i spune ca te-ai satu­rat de el, ca te duci la alt copil etc. Sunt vorbe in vant, care, pe moment, nu-l potolesc si, pe viitor, cand si le aduce aminte, il ingro­zesc, il fac sa se simta nesigur pe dragostea ta si, de aceea, va cauta sa smulga dovezi de iubire, care mai de care mai absurde, devenind tot mai nerezonabil.

Daca strigi la el “Nu mai tipa!”, va urla si mai tare. Copilul se tranteste pe jos si bate din maini si din picioare. Vazandu-l, tresari de parca ai urmari o scena din “Exorcistul”. Este momentul cand cei mai multi parinti ce­deaza nervos si-i fac pe plac micutului numai ca sa incete­ze. Pe scurt, isi cumpara linistea, isi mituiesc propriul copil.

Daca s-a lovit. Daca nu sunt semne vizibile de rani si fracturi, daca nu sangereaza, ci este numai speriat, ia-l in brate si tine-l lipit de tine ca sa-i redai senzatia de ocrotire si siguranta. Nu ii mari panica spunandu-i “Vai, uite ce in ce hal te-ai lovit!” sau “Ai vazut ce era sa patesti, era sa mori!”.

Pastreaza-ti calmul. Fii stapana pe situatie! Nu tipa, nu urla, nu-l lovi, nu-l brusca, nu-i face morala. El nici nu te aude! Mimica fetei este esentiala si trebuie sa fie impenetrabila, chiar daca tensiunea ti-a crescut amenin­tator. Nu-l privi in fata, ci peste el, nu-i zambi, nu-ti inclesta falcile. In nici un caz nu-i da de inteles ca te impresioneaza!

Fara promisiuni. Nu insista sa renunte la ce si-a propus, nu negocia cu el, nu-i face promisiuni de genul “Taci ca iti dau cutare lucru” ori “Taci ca iti iau cutare lucru”. Nu faci decat sa il mituiesti si sa-ti faci rost de un bir de platit ori iti pierzi credibilitatea cu promisiuni neonorate.

Consultant Irina Petrea, prota­gonista showului Super Nanny
Foto: Guliver/ Camera Press