Defecte de vorbire

Momentul la care copilul incepe sa gangureasca este o mare minune pentru parinti. De aici si pana la clipa in care va vorbi, asteptarea se va prelungi. Dar cum va vorbi copilul? Va fi sasait, rarait?

Vorbirea (emiterea de sunete inteligibile) incepe sa se dezvolte din stadiul de bebelus, odata cu producerea pri­melor sunete. Pentru majoritatea copiilor, primele lor cuvinte sunt alcatuite din sunete simple precum: mama, tata, papa, apa etc.

Treptat insa, copiii isi imbunatatesc tehnica vorbirii (a exprimarii prin sunete), formandu-si astfel limbajul.

Limbajul nu este totuna cu vorbirea, el se refera la folosirea cuvintelor si propozitiilor pentru a putea exprima idei. Pe masura ce copiii dezvolta un limbaj din ce in ce mai complex, ei sunt capabili sa formeze cuvinte mai lungi, care necesita un control motor mult mai fin.

14-20% dintre copiii prescolari si 5% dintre cei de varsta scolara pot prezenta defecte de vorbire sau de limbaj.

Cauze

Pana la varsta scolara, ma­joritatea copiilor au o vorbire ce poate fi usor inteleasa si de o persoana care nu face parte din familie. Cu toate acestea, anumiti copii pot avea proble­me cu intelegerea limbajului sau cu vorbirea. Acestea se pot datora fie unei probleme de auz, fie unei inteligente mai reduse, fie lipsei de stimulare verbala din cadrul familiei. Copilul cu frati sau surori mai mari sau copilul cu un frate geaman, ar putea sa nu vorbeasca pur si simplu pentru ca ceilalti vorbesc si pentru el. Indiferent de cauza, este foarte importanta depistarea cat mai precoce a unei astfel de proble­me, identificarea cauzei si cau­tarea unui ajutor de specialitate (logoped).

Este dificil sa identifici cauza exacta a vorbirii intarziate a unui copil, intrucat vorbirea este influentata de mai multi factori: ereditatea, abilitatea auditiva, interactiunile cu parintii etc.

Problemele de auz. Cand apar infectii repetate de ureche sau alte probleme de auz, copiii nu pot auzi cum trebuie, asa ca nu vor invata nici sa vorbeasca.

Ereditatea. Este posibil ca vorbirea intarziata sa fie intalnita la mai multi membri ai unei familii.

Retardul mintal. Anumite afectiuni neurologice, precum paralizia cerebrala, distrofia musculara, leziunile cerebrale traumatice pot afecta muschii implicati in actul vorbirii.

Deprivarea emotionala. Copiii abandonati, din orfelinate, vor avea probleme comportamentale si vorbire intarziata sau alte defecte de vorbire.

Mutismul selectiv. Este situatia in care copilul nu vrea sa vorbeasca deloc in anumite situatii, de obicei la scoala. In astfel de cazuri este indicat sa ceri sfatul medicului pediatru, al unui psiholog sau psihiatru de copii.

90% dintre fetite se pare ca vorbesc ceva mai curand decat baietii.

Repere ale dezvoltarii normale a vorbirii

  • La varsta de 1 an intelege instructiuni simple, spune cateva cu­vinte, imita sunete familiare, recunoaste nume. Dupa 1 an folo­seste propozitii scurte, imita animale, intelege cam 300 de cuvinte.
  • Intre 2 si 3 ani identifica parti ale corpului, se refera la sine cu “eu”, stie diferenta dintre “mic” si “mare”, “deasupra” si “dedesubt”; are un vocabular de 450 de cuvinte.
  • Intre 3 si 4 ani foloseste propozitii de patru – cinci cuvinte, stie in jur de 1 000 de cuvinte, numele de familie si cateva poezioare.
  • Intre 4 si 5 ani are un vocabular in jur de 1 500 de cuvinte, identifica forme si culori, intreaba des “de ce”? si “cine”?, stie regulile de baza ale gramaticii.
  • Intre 5 si 6 ani vocabularul lui are in jur de 2 000 de cuvinte, intelege “departe”, “acelasi” si “altfel”, stie adresa, cunoaste banii, foloseste corect pronumele.

Balbismul sau balbaiala

Dintre diferitele defecte de vorbire – este mai lenes (vorbeste mai greu), nu poate pronunta diverse consoane sau se balbaie si ezita inainte sa spuna un cuvant – o sa insistam putin asupra balbismului sau balbaielii, cum i se spune popular. Balbaiala este obisnuita intre doi si patru ani, cand copilul repeta cuvinte si propozitii, ezita cand incearca sa continue o idee sau o povestire.

La fel ca la adulti, emotivitatea sau starea emotionala la un moment dat poate genera balbaiala. Unii copii se balbaie cand exista o proble­ma in familie, altii cand ajung in colectivitati, altii doar cu anumite persoane sau cand apare al doilea copil in familie si intervine gelozia si teama de respingere etc.

Balbaiala dureaza de obicei cateva luni, cu ameliorari si agravari pe parcurs. Gandeste-te daca exista vreo situatie stresanta in viata lui care sa fie legata de balbaiala. Nu-l certa si nu incerca sa-l corectezi cand se balbaie; vorbeste-i cat mai clar si nu termina propozitiile incepute de el. Ajuta-ti copilul oferindu-i mai multa intelegere, rabdare si afectiune decat de obicei. Daca balbaiala nu se amelioreaza treptat sau se agraveaza, consulta medicul pediatru.

Predispozitie familiala

Exista predispozitie familiala pentru balbaiala si se pare ca este mai frecventa la baieti decat la fete. O alta teorie sustine ca balbaiala poate fi declansata de fortarea unui stangaci sa scrie cu dreapta, fapt care ar aparea pentru ca zona din creier in care se afla centrul vorbirii este in stransa legatura cu zona care controleaza miscarile mainii dominante.

Sfaturi pentru parinti

Vorbeste cu el inca din prima zi de viata, chiar daca nu intelege efectiv ceea ce spui. Raspunde-i intotdeauna la gan­gureli. Citeste-i povesti, inca de la varste fragede, rar si clar, exemplificand textul cu poze. Nu te opune dorintei copilului de a-i citi aceeasi poveste de o suta de ori. Canta-i sau ascultati cantecele impreuna.

Nu-l lasa sa vorbeasca daca nu se intelege ce spune. Incearca sa-l ajuti punandu-i intrebari care sa simplifice ceea ce are de spus. Ca sa-l ajuti sa te inteleaga mai usor, folo­seste-te de gesturi sau de poze.

Recunoaste cand nu intelegi ceea ce-ti spune. Nu pre­tinde ca l-ai inteles raspunzandu-i “Da, asa e” sau “E bine”.

Mergi cu el la un consult pediatric daca ai cea mai mica ingrijorare, pentru ca nici un copil nu este prea mic pentru a fi ajutat, iar vorbirea este una dintre cele mai importante metode de comunicare.

Nu-i corecta tot timpul gre­se­lile gramaticale; vorbeste-i corect si clar, stabilind astfel un exemplu.

Tulburari de limbaj

Tulburari ale limbajului scris: disgrafie (perturbare patologica a scrisului, care se deformeaza, devenind necitet), agrafie (pierdere sau tulburare a functiunii de exprimare a gandurilor prin scris) si dislexie (tulburare la citit manifestata prin modificarea cuvintelor, prin greseli de lectura etc.). Dislexia este un subiect la moda, de ea vorbindu-se in legatura cu cateva vedete masculine de la Hollywood.

Tulburari de ritm si de fluenta a vorbirii:> balbaiala (perturbare complexa a expri­ma­rii articulate a cuvintelor), tahilalie (vorbire precipitata, cu debit mare de cuvinte, care conduce la articu­lare defectuoasa si incompleta), bradilalie (ritm lent de articulare a cu­vintelor, care se intalneste in unele boli nervoase) si mutism (stare patolo­gi­ca constand in lipsa capacitatii de a vorbi).

Tulburari de voce: disfonie (alte­rarea vocii datorita unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor laringieni sau ai unor centri nervosi superiori) si afonie (imposibilitatea de a vorbi ca urmare a lezarii laringelui sau a nervilor acestuia).

Tulburari de pronuntie:> dislalie (greutate in pronuntarea cuvintelor), rinolalie (perturbarea timbrului vocii prin alterarea rezonantei nazale) si dizartrie (dificultate de vorbire data de tulburarile motorii ale organelor de fonatie: limba, buzele, valul palatului etc.)

Tulburari polimorfe de limbaj:> alalie (incapacitatea de a vorbi sau de a pronunta unele sunete) si afazie (pierderea totala sau partiala a facultatii de a vorbi si de a intelege limbajul articulat).

Text: Dr. Ana Andrei; Foto: Octav Nitu, arhiva Edipresse