Dieta bolnavilor de hepatita

Pentru cei mai multi dintre noi, hepatita este o afectiune in urma careia nu vom mai avea voie sa mancam decat apa si paine uscata. Sa vedem care este adevaratul regim de urmat.

Pericol de ciuperciOrice hepatita cronica succede unei hepatite acute, definita printr-o serie de simptome (astenie fizica, dureri abdominale, icter, uneori sindrom pseudogripal), si/sau numai prin modificari biochimice caracteristice (cresteri ale transaminazelor la valori de cateva sute de ori mai mari decat valorile normale). Atunci cand inflamatia acuta a ficatului este diagnosticata, internarea este obligatorie, si, pe langa medicatia specifica, se indica repausul la pat si o dieta de crutare hepatica.

Hepatita cronica reprezinta o inflamatie a ficatului, cu modificari biochimice si histopatologice persistente, cu durata mai mare de sase luni. Adesea, hepatita cronica se descopera intamplator. Cauzele cele mai frecvente sunt virusurile hepatice (B, C sau D), consumul de alcool si toxicitatea indusa de medicamente. Hepatita virala A este o afectiune acuta, transmisa prin alimente sau apa contaminate sau prin maini murdare. Doar sub 0,1% evolueaza spre insuficienta hepatica acuta fulminanta, potential letala.Unele infuzii si decocturi din medicina traditionala, insuficient cunoscute, sau alimente contaminate datorita conditiilor precare de stocare sunt, in mod cert, nocive. Substantele chimice utilizate industrial (clorura de vinil, solventii organici) sau contaminarea unor alimente (cu fungicide, insecticide) pot fi incriminate in producerea hepatitei.

Incercari de dieta In trecut, rolul dietei in hepatite era absolutizat, ajungandu-se la exagerari si restrictii severe, pe termen lung.Studii recente, din ultimii ani, au nuantat atitudinea medicala, in prezent indicandu-se o dieta moderat restrictiva. Astfel, in perioada acuta a bolii, caracterizata prin intoleranta digestiva, se recomanda mese mici si repetate, de tip hidro-lacto-zaharat, cu o compozitie echilibrata in principii nutritive, vitamine si valori energetice. Se vor prefera alimentele usor digerabile si absorbabile, fara reziduuri importante; se vor evita dulciurile concentrate si alimentele iritante pentru stomac (fara grasimi, fara condimente iuti, care contin derivati de alil, considerati hepatotoxici). Erorile intalnite cel mai frecvent in practica sunt desconsiderarea totala a rolului dietei in convalescenta, in raport cu starea clinica favorabila a pacientului sau, dimpotriva, exagerarea unor restrictii (de exemplu, la sare, la carne) sau supraincarcarea inutila cu vitamina C (consum excesiv de citrice) sau aport crescut de branza de vaci proaspata si altele.

Primii pasi spre vindecare
Este dovedit faptul ca ficatul, in sine, nu doare; singura structura anatomica cu terminatii nervoase pentru durere este capsula hepatica. De aceea, hepatomegalia (cresterea in dimensiuni a ficatului), daca apare in timp scurt, se poate insoti de o durere surda, determinata de distensia capsulei. Odata ce este prezent un diagnostic cert de afectare hepatica, respectarea indicatiilor de dieta este esentiala, alaturi de tratamentul medicamentos si controalele periodice, in vederea ameliorarii evolutiei bolii. Repausul la pat este acceptat, de obicei, in functie de starea de astenie si fatigabilitate (oboseala extrema la eforturi mici), resimtita de bolnav in faza acuta, si respectata cu dificultate dupa remisiunea simptomelor. Se considera ca repausul este benefic prin scaderea consumului energetic pana la nivelul bazal si ameliorarea circulatiei sangvine hepatice in clinostatism (in pozitie orizontala).

Singura restrictie ferma in perioada de convalescenta dupa o hepatita acuta sau in cazul diagnosticarii unei hepatite cronice este interzicerea consumului de bauturi alcoolice.

Alcoolul si hepatitele
Consumul crescut de alcool pe termen lung produce doua tipuri de afectiuni hepatice: hepatita alcoolica si ciroza hepatica toxic-nutritionala. Leziunile induse de alcool se pot suprapune peste o hepatita cronica virala, accelerand evolutia spre ciroza, precipitand instalarea complicatiilor acesteia si crescand riscul aparitiei hepato-carcinomului. Alcoolismul ramane principala cauza a cirozei in Europa si in lume. Studiile au aratat ca exista o corelatie intre consumul regulat de alcool, cantitatea si durata consumului si incidenta cirozei. Nu toti consumatorii de alcool dezvolta hepatopatie alcoolica, sugerand si implicarea unor factori genetici.

Cifre fatidiceS-a constatat ca doza de alcool care produce leziuni decelabile clinic sau biochimic este variabila pentru fiecare individ. Pentru majoritatea persoanelor, doza critica este de 80 g de alcool absolut pe zi, timp de 15 ani. Consumul zilnic este mai periculos decat cel intermitent, iar la femei, cantitatea de alcool care induce leziunile este mai mica. Susceptibilitatea legata de sex este determinata de diferentele in metabolizare, de statusul hormonal si de faptul ca, la aceeasi doza ingerata, concentratia sangvina a alcoolului este mai mare la femei.

“Laboratorul? nostru
Ficatul poate fi considerat un adevarat “laborator” al organismului, fiind sediul de metabolizare a componentelor provenite din alimentele ingerate, dar si din medicamente sau din toxicele din mediu. De asemenea, aici se sintetizeaza o serie de molecule de baza in economia organismului, de la proteinele serice, inclusiv anticorpii (“soldatii” organismului in lupta cu agentii patogeni – bacterii, virusuri), pana la diferite categorii de hormoni (estrogeni). De aceea, intr-o hepatita cronica se impune o dieta echilibrata pe termen lung, evitand suprasolicitarea ficatului, care se afla in perioada de recuperare dupa o agresiune virala sau toxica (medicamentoasa sau prin alcool).

Mai putina hranaAlcoolul consumat in cantitati mari produce si malnutritie, deoarece prin aportul energetic crescut (7,1 kcal/g) determina scaderea ingestiei de alimente prin diminuarea senzatiei de foame. In plus, afecteaza digestia si absorbtia, prin leziunile produse la nivelul pancreasului (determinand consecutiv scaderea productiei de enzime pancreatice) si intestinului subtire (afecteaza mucoasa intestinala).

Virusurile si alcoolul
Alcoolismul si virusurile hepatice B si C sunt cauzele cele mai frecvente ale hepatitei cronice si adesea sunt asociate. Virusurile si alcoolul isi potenteaza reciproc efectele distructive asupra hepatocitelor, surmontand capacitatea regenerativa a ficatului sau determinand “vindecarea” prin cicatrizare si fibroza, leziuni precursoare ale cirozei. La alcoolicii infectati cu virus B, ciroza se dezvolta mai devreme decat la cei neinfectati. Virusul hepatic C este un factor de risc demonstrat pentru cancerul hepatic.

Atentie la varsta a doua!
Steatoza hepatica, numita in trecut si “degenerescenta grasa a ficatului”, caracterizata prin incarcarea cu lipide a hepatocitelor, este in principal generata de aportul de alcool, dar poate aparea si in lipsa acestuia (steatoza hepatica nonalcoolica). S-a demonstrat ca se asociaza mai frecvent cu obezitatea, diabetul zaharat, dislipidemiile, virusul hepatic C, medicamente (citostatice), dar poate aparea si in unele conditii speciale, cum ar fi scaderea brusca si semnificativa in greutate. Steatoza hepatica non-alcoolica a fost descrisa mai frecvent la femei de varsta medie, obeze, cu hiperlipidemie si/sau toleranta alterata la glucoza sau chiar diabet, si adesea cu alte boli cronice asociate (hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica).

Text: Dr. Alina Popescu, medic gastroentorologie, Clinica de Gastroentorologie, Hepatologie si Endoscopie Digestiva Bucuresti