Dieta in litiaza renala

Litiaza renala loveste mult mai frecvent in perioadele de bunastare ale istoriei. Barbatii sunt mai frecvent afectati decat femeile. Dieta are un rol hotarator in formarea calculilor de calciu si de acid uric, insa si predispozitia genetica este responsabila cu declansarea bolii.

Ce favorizeaza formarea “pietrelor la rinichi”?

Pe primul loc este aportul insuficient de lichide, care face ca urina sa fie concentrata, aciditatea ei jucand un rol favorizant, important. Rinichiul elimina o cantitate mai mare de oxalati si calciu care se vor combina cu pH-ul acid al urinei si vor forma cristalele de oxalat de calciu ce se vor organiza in “cariere” mai mari sau mai mici.
Studii de specialitate au demonstrat ca o dieta foarte bogata in proteine favorizeaza formarea calculilor renali de calciu si acid uric. In mod normal, urina contine citrat, o substanta care inhiba constituirea cristalelor de oxalat de calciu. Absenta citratului – sau prezenta sa in cantitate mica – favorizeaza aparitia acestor cristale.

Bea multe lichide!

Apa, apa si iar apa! Bea cel putin 10-12 pahare de lichide pe zi. Cantitatea mare de apa din urina nu numai ca va dilua acidul oxalic, dar va spala si caile urinare, impiedicand agregarea cristalelor deja formate. Nu uita sa bei lichide si seara inainte de culcare, altfel concentrarea de urina de peste noapte iti va anula toate eforturile din timpul zilei. Daca afara este canicula si transpiri excesiv, suplimenteaza lichidele in asa fel incat cantitatea de urina sa se mentina ca in restul zilelor.
Atentie: Nu toate lichidele sunt benefice: ceaiul negru sau ceaiul la gheata contine multi oxalati si nu este recomandat. Bauturile tip cola sunt acide si vor favoriza cristalizarea pietrelor. Si berea este de evitat, pentru ca stimuleaza eliminarea de acid uric si acid oxalic. Chiar si apa de la robinet poate sa fie prea “dura”, continand o cantitate suficient de mare de calciu. Cere-i medicului tau sa-ti spuna daca este bine sa bei apa de la robinet sau sa o folosesti la gatit. Daca o considera prea dura, iti va recomanda apa minerala cu continut mai scazut de calciu si elemente minerale.

Calciul

Dupa ce ani la rand s-a crezut ca prin limitarea aportului de calciu se va obtine o scadere a frecventei colicilor renale, astazi este demonstrat ca limitarea drastica a calciului ingerat nu scade, ci creste riscul formarii pietrelor la rinichi.
Se recomanda ca doza normala de calciu sa fie mentinuta la 1.200 mg/zi, iar 80% din ea sa provina din lactate. Calciul din lapte se absoarbe mult mai usor decat cel din legume si fructe sau decat cel din tablete. Calciul mai poate fi luat si din conservele de sardine, somon (cu tot cu oase) si fulgi de ovaz. O mare parte din cereale contin calciu, facand o buna combinatie cu laptele.

Proteinele

In prezent, tendinta este de a reduce aportul excesiv de carne de orice fel: peste, pasare, vita, porc, etc. fiind dovedit faptul ca prea multe proteine duc la eliminarea unei urini acide. Totodata, urina va contine cantitati mai mari de acid uric, acid oxalic si calciu si, deci, va favoriza formarea calculilor renali.

Legumele si fructele

Cu mici exceptii, nu exista nici o restrictie de alimentatie in ceea ce priveste vegetalele. Ba chiar este foarte bine sa mananci cantitati insemnate de fructe si legume proaspete, tocmai pentru ca determina o alcalinizare a urinei si duc la cresterea cantitatii de citrat eliminata de rinichi.
Cele bogate in oxalati: spanac, stevie, macris, rosii, smochine, coacaze, afine, nuci si arahide trebuie evitate sau, daca pofta nu-ti da pace, consuma-le impreuna cu alimente bogate in calciu: branzeturi sau alte derivate lactate. In acest fel, oxalatii de calciu formati in tubul digestiv, nefiind absorbiti, se elimina direct in scaun.

Sodiul

Sodiul (sarea de bucatarie) se gaseste, in diverse cantitati in toate alimentele. Sodiul in exces favorizeaza eliminarea renala de calciu, ducand la formarea cristalelor de oxalat de calciu in urina. Nici cealalta extrema nu este de dorit: prea putin sodiu in alimentatie declanseaza unele mecanisme de economisire a apei, urina rezultata fiind in cantitate mai mica si mai concentrata. De aceea, este recomandat un consum moderat de sare – sub 8 g/zi.

Dulciurile

Cele mai iubite dulciuri – ciocolata, pralinele si orice alte deserturi cu cacao – ascund “zacaminte” de oxalati, care dau nastere pietrelor, deloc pretioase. Consumul exagerat de dulciuri rafinate se asociaza cu o crestere a eliminarii urinare de calciu.

Vitaminele

Orice supliment de vitamine sau minerale trebuie luat doar la recomandarea medicului. S-a dovedit ca un aport crescut de vitamina C, vitamina D (ulei de peste) si suplimente de minerale continand calciu, creste riscul aparitiei litiazei renale. Se pare ca vitaminele din grupul B (B1, B2, B3, B6, B12) si restul de vitamine liposolubile (vitamina A, E, K) nu interfereaza cu formarea calculilor renali.

Treci printr-o criza?

Atata vreme cat calculul ramane pe loc, nu te va supara cu nimic; cel mult vei simti o durere difuza in zona lombara (in partea inferioara a spatelui, sub coaste). Cand calculul incepe sa se desprinda, apar problemele:

  • Durere intensa colicativa: variaza in intensitate, fara a ceda insa. Este localizata lombar sau in abdomenul inferior, iradiind in zona inghinala;
  • Nu iti poti gasi o pozitie in care sa te doara mai putin;
  • Traiesti o stare de agitatie, nu iti gasesti locul;
  • Urina poate prezenta firisoare de sange.

In circa 80% din cazuri, calculii se elimina spontan, insa daca ei depasesc 6-8 mm in diametru acest lucru nu mai este posibil. Daca ai astfel de simptome, indreapta-te spre camera de garda a celui mai apropiat spital pentru a primi un tratament care sa te ajute sa treci mai usor peste acest eveniment. }i se vor administra analgezice (fortral, etc.), spasmolitice (novalgin iv, algocalmin, no-spa, scobutil, papaverina), lichide abundente si diuretice (furosemid). Febra trebuie si ea controlata cu antitermice si antibiotice (dupa ce a fost recoltata urocultura si hemocultura).
Hidratarea din abundenta creste debitul urinar si are scopul de a dezlipi piatra, ea fiind insa contraindicata in retentia de urina (cand nu mai urinezi deloc, caile urinare fiind blocate de calculi).

Tipuri de pietre

Cu toate ca pietrele din calciu (oxalat de calciu) sunt cele mai frecvente (80-85%), se mai intalnesc si altele: 5-10% sunt din acid uric, alte 5-10 % sunt din struvita si apatita (pietrele infectioase), cele mai rare fiind pietrele “organice”, de cistina – aproximativ 1%. De cele mai multe ori, calculii intalniti in litiaza renala sunt micsti, avand in compozitia lor mai multe substante.

Text: Dr. Mihai Popa