Fracturile: cand ghinioanele se tin lant

Cineva spunea pe buna dreptate ca iarna este sezonul gripei si al fracturilor! Stii cum apar? Care sunt semnele care atesta o fractura? Cand aparatul gipsat este suficient si cand este necesara interventia chirurgicala?

Pentru a merge, pentru a sta in pozitie verticala, sau pur si simplu pentru a respira, avem nevoie de oase care sa ne sustina si sa ne protejeze! 206 este numarul tuturor oaselor din corp. Cum sunt asa de multe, este destul de usor ca la o cazatura mai puternica unul din ele sa cedeze si sa se rupa.
Pentru a intelege mai usor cum se produc fracturile, trebuie mai intai sa vedem cum arata un os.
La carte se descriu clasic trei tipuri: oase lungi (spre exemplu coastele, oasele membrelor, etc.), oase scurte (oasele pumnului) si oase late (intra in alcatuirea craniului, a soldului).
Pentru a avea rezistenta, oasele contin o cantitate mare de saruri minerale (saruri de calciu, fosfor), compozitia fiind foarte strict controlata de sistemul neuroendocrin (hormoni endocrini).
Chiar daca la exterior au o adevarata platosa rigida, ele ascund la interior o materie foarte sensibila, maduva osoasa, “maternitatea” si “cresa” celulelor sanguine: celulele rosii (hematiile sau eritrocitele) ce asigura transportul oxigenului spre tesuturi, si celulele albe (leucocitele), elementele cheie ale sistemului de aparare (imunitar).

Oasele sunt organe vii care cresc repede in copilarie si adolescenta si se innoiesc pe tot parcursul vietii.

Cum se rup?

Sistemul nostru osos este astfel alcatuit (forma si structura oaselor, modul de articulare), incat sa absoarba socurile. Initial osul se deformeaza, absoarbe o parte din energie, iar dupa ce forta agresoare a disparut, el isi revine la forma initiala. Daca nu ar fi asa, ar insemna sa facem cate o vizita la ortoped ori de cate ori ne impiedicam si cadem. Noi insa ne ridicam, cu ceva dureri in maini (ba chiar cu podul palmei julit) si cu orgoliul cam “ciufulit”, dar atat!
Cand am fost noi “ganditi”, nu existau accidente de masina, sau sporturi extreme, asa ca oasele noastre nu rezista la forte foarte mari. Gandeste-te la creioanele pe care le-ai rupt in copilarie doar de dragul de a le testa rezistenta: unele rezistau mai mult decat altele, insa tot trozneau la un moment dat. Daca erau indoite putin peste “punctul de rupere” sareau niste aschii, dar fisura nu cuprindea toata sectiunea. Insa daca erai mai agresiv, creionul se “fractura” rapid in doua. La fel se intampla si cu oasele noastre supuse traumei.
Exista insa situatii in care oasele se fractureaza mult mai usor: asa numitele “fracturi patologice” ce apar la oasele “slabite” de anumite boli (osteoporoza, boli genetice, etc.) sau fracturile “de stres” ce afecteaza structurile osoase supuse timp indelungat efortului intens (sportivi).
In concluzie, sunt doi factori principali care concureaza la producerea fracturilor: puterea loviturii si rezistenta osului.
Cu toate ca fracturile membrelor sunt cele mai frecvente, orice alt os din corpul nostru se poate fractura. La inceput nu iti poti da usor seama de unele dintre ele: o fractura de coasta se poate manifesta initial doar printr-o durere ce apare la inspiratia profunda, dar se poate rapid complica, perforand plamanul si ducand la aparitia unei lipse de aer ce se poate agrava. O vertebra fisurata nu este descoperita decat pe o radiografie, sau mult mai tarziu, cand ea apasa pe niste filete nervoase producand dureri si o scadere a fortei musculare pe traiectul muschiului respectiv.

Tipuri de fracturi

Cea mai importanta impartire este data de aspectul pielii: daca aceasta este intacta, fracturile sunt denumite inchise, insa daca ea este sectionata de fragmente osoase, fractura se denumeste deschisa si pericolul de infectie este foarte mare.
Oasele copiilor sunt mult mai elastice, chiar forte relativ mari producand indoirea osului si aparitia unei mici fisuri – acest tip de fractura fiind cunoscuta drept “fractura in lemn verde”.
Cand osul se rupe intr-un singur loc rezultand doar doua segmente avem de-a face cu o fractura simpla. Daca osul este sfaramat in mai mult de doua segmente, fractura se numeste cominutiva.

Cum stii ca e rupt?

  • Durerea intensa, sfasietoare, desi exista si fracturi mai mici care nu dor.
  • Cand se rupe osul se aude un zgomot specific: parca trosneste.
  • La scurt timp pielea din jurul fracturii se inroseste si se umfla.
  • Membrul respectiv se poate scurta.
  • La locul fracturii se simt niste mici fragmente ce se misca independent (crepitus) intre ele.
  • Muschii sunt puternic contractati in jurul fracturii (spasm muscular).
  • Apar furnicaturi si senzatia de amorteala mai jos de fractura.
  • Apar zone de piele mai jos de fractura in care se pierde partial sau total sensibilitatea tactila.
  • Pielea poate fi perforata si se vad fragmente de os.
  • Nu mai simti pulsul mai jos de fractura.
  • Nu-ti mai poti controla anumite miscari – anumite grupe musculare nu mai raspund la comanda.

Sus la munte

Daca ai plecat in week-end la munte si intr-una din drumetiile tale ai dat peste un ghinionist care si-a fracturat ceva, invata cateva masuri simple de prim ajutor.

1 – Verifica daca nu mai are alte leziuni severe. Atentia trebuie intai indreptata asupra functiilor vitale: omul respira eficient, are puls, este constient, sangerari masive etc.
2 – Daca le are, ocupa-te de ele (respiratie artificiala, masaj cardiac etc.) pentru ca o fractura nu pune viata in pericol decat rareori.
3 – Cand te-ai asigurat ca omul respira, ii bate inima si este pus intr-o pozitie de siguranta, ai ragazul sa strigi dupa ajutor sau sa suni la numarul unic de urgenta 112!
4 – Taie cu grija hainele din jurul fracturii (hainele pot fi folosite la fabricarea atelei).
5 – Daca fragmentele osoase au strapuns pielea (fractura deschisa) evita pe cat de mult posibil contaminarea plagii (rana deschisa) cu praf sau pamant.
6 – Daca te pricepi, imobilizeaza fractura cu atele artizanale (crengi de copaci etc.) care sa imobilizeze si articulatiile de deasupra si de dedesubtul leziunii. Acest lucru trebuie facut cu grija, in timp ce membrul afectat este tinut in tensiune usoara. Evita sa misti inutil membrul afectat, intrucat fragmentele osoase rezultate din fractura pot leza pachetul vasculo-nervos ce insoteste de cele mai multe ori osul. Daca tegumentele sunt bine colorate mai jos de leziune, se simte pulsul si nu te simti prea increzator in fortele tale, mai bine asteapta ajutorul specializat pentru punerea atelelor.
7 - Daca suspectezi o fractura a coloanei vertebrale, a craniului ori a oaselor fetei, miscarile capului si gatului trebuie evitate total – altfel risti leziuni nervoase ireversibile, chiar letale. Semnele cel mai frecvent intalnite in astfel de fracturi sunt: stare de constienta alterata, rani profunde ale capului si fetei, asimetrii ale fetei, pupile inegale, lichid clar care se scurge din ureche, ochi infundat in orbita, cearcane mari in jurul ochilor.
8 – In asteptarea ambulantei sau a ajutorului calificat (salvamont etc.), supravegheaza si ajuta chiar si cu o vorba buna care sa linisteasca si sa aline trauma emotionala.

Ce face medicul?

Dupa ce te examineaza atent, medicul ortoped va cere efectuarea unor radiografii pentru a afla cu certitudine tipul leziunii si amploarea ei.
Osul are marea calitate de a se vindeca singur, insa fara interventia doctorului el se poate vindeca in pozitii vicioase.
Ortopedul este cel care se asigura ca osul “este pus la loc” inainte de a incepe “sudarea”. Medicul reuseste realinierea oaselor fara interventie chirurgicala: proces denumit reductie.
Urmeaza apoi imobilizarea in aparat gipsat pe o perioada ce variaza intre trei si 12 saptamani.
Gipsul trebuie insa ferit si ingrijit atent pe intreaga perioada.

Gips – “Manual de intretinere?

  • Tine-l pe cat de mult posibil uscat, altfel isi pierde forma si se strica!
  • Cand afara ploua torential, evita sa iesi fara sa-l protejezi cu un material impermeabil.
  • Cand intri la dus infasoara-l bine in folie impermeabila (cea alimentara este excelenta) si evita intrarea apei la extremitati.
  • Nu baga nimic pe sub gips: nici macar andrele cu care sa te scarpini! Risti sa deteriorezi gipsul, ori sa produci leziuni pe piele.
  • Daca senzatia de mancarime devine insuportabila, porneste uscatorul de par pe aer rece si directioneaza jetul de aer pe sub gips, spre zona cu pricina. Vei fi surprins cat de mult ajuta!
  • Ai grija ca marginile “burlanului” de gips sa fie bine rotunjite, altfel risti ca pielea sa se irite de la frecare. Pentru “finisarea” gipsului poti folosi piatra ponce sau pile de unghii.
  • Daca simti ca membrul imobilizat in gips se umfla, tine-l ridicat pentru a creste drenarea apei din tesuturi. Gheata ajuta, de asemenea.
  • Nu uita de exercitii! Chiar daca antebratul este in gips, mana nu trebuie lasata in repaus total, ea trebuie exersata zilnic. La fel si cu laba piciorului, in cazul imobilizarii membrului inferior!
O vizita la cabinetul ortopedului pentru un consult urgent se impune in una dintre urmatoarele situatii:
  • Gipsul se deterioreaza (se crapa, se uda si se indoaie, isi pierde vata izolanta dintre piele si gips, etc.).
  • Gipsul se largeste – impresie falsa data de retragerea edemului initial (umflarea cu apa a tesuturilor moi din jurul fracturii) ori de atrofierea masei musculare.
  • Pielea este iritata, ba chiar ai leziuni produse de finisarea nesatisfacatoare a aparatului gipsat.
  • Apar dureri intense (sub gips) ce nu pot fi controlate cu medicamente.
  • Membrul imobilizat se umfla exagerat.
  • Apar tulburari de sensibilitate (furnicaturi sau zone de “amorteala” pe piele) mai jos de gips.
  • Nu mai poti misca degetele de la mana prinsa in gips.
  • Pielea de dincolo de gips pare a nu mai fi irigata corespunzator: e palida, rece, pare sa aiba o culoare nesanatoasa cu tente albastrui, pulsul arterelor nu se mai poate simti!

Sunt situatii cand reductia si imobilizarea intr-un aparat gipsat nu sunt suficiente pentru rezolvarea fracturii, medicul fiind nevoit sa recurga la interventia chirurgicala. In timpul operatiei, medicul pune la loc toate fragmentele osoase, aplicand ulterior dispozitive pentru a le tine pe loc (suruburi, tije metalice in interiorul maduvei osoase, mici placute metalice etc.).
Sunt situatii in care sansa ca osul sa se mai refaca este foarte mica (fracturile de col femural la batrani) – medicii luand de la bun inceput decizia de a opera inlocuirea articulatiei soldului cu o proteza de sold.
Este nevoie de operatie atunci cand:

  • Fracturile sunt deschise.
  • Fractura este instabila si trebuie fixata cu ajutorul unor dispozitive speciale (cuie, tije, placi etc.).
  • Medicul ortoped nu reuseste prin reductie sa “puna oasele la loc”!
  • Fragmentele osoase au alunecat deja si sunt deplasate.
  • Fractura a inceput deja sa se vindece, dar intr-o pozitie incorecta.

Text: Dr. Mihai Popa
Foto: Sebastian Enache