Grupurile de suport te ajuta!

Scris de admin în Cuplu-Psihologie

Utilizarea grupului ca modalitate de rezolvare a problemelor sau ca modalitate de ameliorare a unor suferinte emotionale este, probabil, veche de cand lumea. Utilizarea intalnirilor de grup in scop terapeutic este, insa, o inventie americana.

Joseph Pratt, un medic internist din Boston, a utilizat prima oara in 1905 intalnirile de grup.

Putina istorie

Joseph Pratt a folosit pentru prima oara intalnirile de grup in scopul de a-i invata pe pacientii sai suferinzi de tuberculoza care sunt masurile ce ar putea sa-i ajute sa gestioneze mai
eficient boala.

Ulterior acestei interventii, cativa psihiatri au inceput sa foloseasca in clinica de psihiatrie intalnirile in grupuri de pacienti ca modalitate terapeutica. Insa terapiile de grup au capatat amploare abia dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Incepand cu anii ’40, interven­tiile de grup s-au diversificat, asa incat putem vorbi despre patru mari categorii, impartite de unii autori astfel:

  • interventii clinice psihoterapeutice de grup;
  • grupuri terapeutice operative in facilitati de sanatate mentala;
  • grupuri de training si dezvoltare personala;
  • grupuri de auto- si intrajutorare.

Interventiile clinice psihote­rapeutice de grup au ca scop ameliorarea dificulta­tilor emo­tionale sau ale unor disfunctii comportamentale. Grupurile terapeutice operative in facilitati de sanatate mentala sunt interventii realizate in scopul de a furniza noi deprinderi sau abilitati pentru o functionare optima. (ex.: grupurile de terapie ocupatio­nala, de terapie prin dans).

Grupurile de training si dezvoltare personala sunt educative si pun accent pe constientizarea factorilor psihologici si emotionali.

Factori eficienti

Ce reprezinta

Coeziunea de grup

Se refera la relatiile stabilite in grupul terapeutic

Feedbackul interpersonal

Cum se reactioneaza la dificultatile psihologice ale celorlalti

Stilul conducatorului de grup

Expertiza, tehnica, chiar si carisma acestuia

Compunerea grupului

Omogenitatea in functie de problema, de experienta

Autodezvaluirea

Impartasirea cu ceilalti a problemelor si dificultatilor

Responsabilitatile personale

Stilul de asumare a unor probleme personale

Schimbarea caracteriala

Problemele caracteriale sunt neconstientizate (automate, cum ar fi shoppingul excesiv); ele genereaza reactii emotionale in mo­mentul in care sunt constientizate; sunt rezistente la schimbare. Sunt repetate compulsiv pana in momentul in care se tenteaza schimbarea lor. Proble­mele caracteriale sunt dificil de schimbat fara o motivatie puternica de a surmonta inertia psihologica.

Simptome specifice

Obiectivul acestor grupuri este acela de a ameliora anumite simptome psihologice. Pacientii sunt grupati in functie de simptome – de exemplu, anxietate, depresie, iar in timpul activitatii sunt transmise abilitati de automonitorizare si de ameliorare a simptomelor prin achizitia unor comportamente adaptative.

Demersul suportiv

In cursul intalnirilor, participantii empatizeaza in jurul unor probleme comune, schimba informatii si invata cum sa faca fata impactului acestor probleme. Scopul unor asemenea grupuri este acela de a furniza suport si informatii intr-un cadru care asigura clientii ca exista intelegere pentru problema prin care trec. Frecvent, aceste grupuri sunt limitate in timp. Iata o parte dintre factorii care sunt potentiale surse ale succesului terapeutic.

Abreactia – materialul reprimat (o experienta traumatica sau un conflict) este adus inapoi in spatiul constient. In timpul procesului, persoana retraieste emotional si se genereaza modalitati de a face fata experientei.

Acceptarea – sentimentul subiectiv de a fi acceptat de ceilalti membri.

Altruism, catharsis, empatie

Altruismul – un membru este ajutat de un altul prin punerea nevoii celuilalt deasupra celei proprii. Altruismul este un factor major in stabilirea coeziunii de grup si poate schimba comportamente disfunctionale.

Catharsisul – exprimarea ideilor si gandurilor insotite de un raspuns emotional care produce persoanei o stare de eliberare.

Empatia – capacitatea de a se pune pe sine insusi in cadrul de referinta psihologica a unui alt membru al grupului si intelegerea modului de a gandi si de a simti a celuilalt.

Universalizarea – constientizarea de catre membrii grupului ca nu sunt singurii care au problema in cauza – ceilalti impartasesc aceeasi suferinta si aceleasi dificultati in invatare.

Alti factori de succes

Coeziunea – sentimentul subiectiv ca grupul lucrea­za impreuna pentru a atinge un scop comun.

Contaminarea – procesul prin care exprimarea emo­tionala a unui membru stimuleaza con­stientizarea unor emotii similare la un alt membru.

Experienta familiala corectiva – pentru anumiti membri, grupul recreeaza familia de origine. Prin intermediul in­te­ractiunii de grup, acestia pot sa-si prelucreze conflictele psihologice (de exemplu, rivalitatea fraterna sau furia indreptata spre parinti).

Identificarea – un mecanism inconstient de aparare prin in­termediul caruia o persoana incorporeaza in sistemul Eu-lui propriu caracteristicile si calitatile unei alte persoane sau ale unui alt obiect.

Imitatia – un membru invata de la altul, prin copierea comportamentelor, dupa cele observate la ceilalti din grup.

Dupa zeci de ani de la aparitia primelor grupuri terapeutice, abordarea in grup a unor pro­bleme emotionale este astazi o modalitate eficienta de interventie, singura sau alaturi de interventii individuale.

Text: Adela Salceanu, medic psihiatru
Foto: Arhiva Edipresse