Isteria – nu doar o boala a femeilor

Scris de admin în Cuplu-Psihologie

De mai bine de un veac, se scrie si se descrie. Ma refer doar la epoca moderna, la miile de carti de psihiatrie, psihologie sau psihoterapie. Cine si ce ar mai putea spune astazi despre “isterie”?

Specific feminina?Termenul de isterie deriva din grecescul hystera, insemnand uter. Vechii egipteni vedeau isteria ca fiind cauzata de dizlocarea uterului si migrarea lui prin corp. Si desi buna bucata de vreme isteria a fost atribuita doar femeilor, dovada fiind si originea termenului, lipsa uterului nu-i fereste, totusi, pe barbati de isterie. In secolul al XVII-lea se infirma teoria referitoare la uter si apar primele teorii care indica drept cauze problemele psihologice. Tot cam acum se descriu primele cazuri de isterie la barbati.

Primele mentiuni despre isterie le fac egiptenii si sumerienii, cu aproape trei mii de ani inainte de Cristos. Mai mult decat o manifestare neplacuta, isteria este o tulburare de personalitate in cazul in care exista un ansamblu de reactii si atitudini, un tipic comportamental, stabil in timp, care iese din comun si este foarte diferit de ceea ce o cultura sau o societate intelege ca fiind “normal”.Acest tipic include cognitiile – felul in care percepem si interpretam lucrurile, oamenii sau evenimentele, felul in care ne reprezentam imaginea de sine sau a celorlalti, si din care deriva atitudinile care ne caracterizeaza. Ne mai caracterizeaza emotiile, felul, intensitatea sau adecvarea reactiei. In functie de felul in care gandim si simtim se structureaza relationarea cu ceilalti. Acest ansamblu de trasaturi, ganduri, emotii, comportamente este excesiv in raport cu media in cazul personalitatilor accentuate. Este excesiv, stabil in timp, inflexibil, maladaptativ si disfunctional in raport cu o varietate foarte mare de situatii personale sau sociale, avand drept consecinta suferinta emotionala, precum si impact negativ social.

Conversie si disociere
Dupa ce am descris personalitatea histrionica, in continuare am sa mentionez cateva dintre tulburarile psihice specifice sau frecvent asociate acestui tip de personalitate.
Termenul “conversiv” a fost utilizat prima oara de Freud si semnifica exprimarea unei energii psihice intense, rezultata dintr-un conflict emotional, sub forma unui simptom fizic. Simptomul fizic reprezinta un conflict psihic inconstient, reprimat din campul de constiinta al persoanei.
Disocierea semnifica un clivaj in campul constiintei. De exemplu, mi se sterge din minte un intreg eveniment de viata mult prea dureros ca sa mai vreau sa-mi amintesc de el.
Simplificand, daca conversia implica simptome fizice in exprimarea unei suferinte emotionale, disocierea implica o serie de procese mentale in a rezolva conflictul emotional.In ambele situatii, fenomenul aduce o serie de avantaje psihologice sau beneficii secundare, in sensul ca exista o serie de consecinte pozitive care pot rezolva situatia conflictuala. De exemplu, daca as fi o tanara pe care iubitul ar vrea sa o paraseasca si in acest context eu as suferi brusc de o boala neurologica grava, ar fi destul de probabil ca el sa nu ma lase chiar acum, la greu, ba inca as primi ceva mai multa atentie din partea lui.

Trasaturile istericilor
Sunt teatrali, dramatizeaza sau au o excesiva exprimare a emotiilor;
Manifesta un grad crescut de sugestibilitate;
Labilitate emotionala, putand trece usor de la o emotie la alta;
Cauta in permanenta situatii in care pot fi in centrul atentiei;
“Cersesc” tot timpul aprecierea celorlalti, mai ales a persoanelor apropiate;
Comportamente provocatoare sau aparenta seductiva inadecvata – au tendinta de a seduce pe oricine;
Excesiva preocupare referitoare la aspectele fizice ale atractiei;
– Dau dovada, frecvent, de egocentrism, fiind axati doar pe problemele lor si pe tot ce are legatura cu persoana lor;
Arata totala lipsa de consideratie celor din jur, avand comportamente manipulative;
Sunt indulgenti, fata de propria persoana: nici o greseala de-a lor nu este mare, nici o incurcatura de nerezolvat.

55% dintre ipohondrii participanti la un studiu si-au imbunatatit comportamentul social prin terapie cognitiva.

Suferinta psihologica
Forma de manifestare a conflictului intrapsihic, fie fizica in contextul conversiei, fie mentala in ceea ce priveste disocierea, are o anumita specificitate. Ea depinde de valorizarea simbolica pe care persoana o atribuie simptomului, valorizare ce deriva din contextul socio-cultural, depinde de influentele transculturale si de evenimentele de viata ale persoanei. Astfel, este mai probabil ca, daca eu sunt o persoana cu un oarecare acces la informatii, in contextul unui conflict sau situatii emotionale extrem de stresante pentru mine, exprimarea suferintei psihologice sa ia forma unei boli neurologice sofisticate (de exemplu, scleroza in placi sau cine stie ce degenerescenta neurologica).

Tulburarile somatoforme
Tulburarile ce implica conversia sau disocierea ca mecanism de producere sunt de mai multe tipuri. Termenul “somatoform” implica o serie de simptome ce apar la interfata corp-minte sau suferinta fizica drept expresie a unei suferinte somatice. Tulburarile somatoforme au trei caracteristici importante: suferinta fizica sugereaza prezenta unei maladii somatice majore, insa nu are un corespondent serios, demonstrabil organic. A doua caracteristica se refera la prezenta unor factori psihologici sau conflictuali care contribuie la initierea, exacerbarea sau mentinerea simptomelor. In cele din urma, suferinta fizica apare in contextul unei suferinte psihologice. Mai jos sunt subcategoriile diagnostice ce apartin acestor tulburari:
Tulburarea de somatizare
Semnifica existenta unor suferinte fizice, durabile in timp, ce modifica functionarea sociala, profesionala sau relatiile interpersonale.
Suferintele fizice pot fi: dureri de cap, menstruale, greata, varsaturi, disfunctii erectile, slabiciune, paralizie a unui membru, dificultati de mictiune, vedere dubla, hipoacuzie.
Tulburarea conversiva
Ia forma simptomelor sau deficitelor motorii ca: paralizii, pierderea fortei musculare, dificultati de inghitire, de vorbire, retentie urinara.
Simptomele ce nu au corespondent organic, apar dupa o suferinta emotionala severa: pierderea sensibilitatii tactile, vedere dubla, hipoacuzie, crize similare cu epilepsia.
Ipohondria
Frecventarea intensiva a serviciilor medicale si credinta ca sufera de o boala somatica, chiar daca investigatiile clinice nu confirma acest lucru.
Persoana are preocupari excesive pentru starea de sanatate, iar manifestari fizice banale sunt interpretate ca semne majore de boala care necesita examinarea unui medic.
Tulburarea dismorfica
Se refera la preocuparea excesiva pentru un defect fizic inexistent sau minor. Ingrijorarea cauzeaza disconfort intens si influenteaza functionarea.
Semnele fizice frecvent implicate sunt pistruii, acneea, cicatricile minore, asimetria faciala, forma sau dimensiunea urechilor, nasului, barbiei, gurii, obrajilor.

Exista, in functie de extinderea amneziei, doua forme de manifestare:
forma localizata, care se refera la un eveniment circumscris in timp – la anumite informatii din situatia traumatizanta;
forma generalizata, in care persoana nu poate recupera intreaga experienta de viata pe care a avut-o pana in acel moment.

Tulburarile disociative
Amnezia disociativa. Imposibilitatea de a recupera din memorie informatii personale referitoare la o situatie traumatica extrem de stresanta.
Fuga disociativa. Plecarea neasteptata din locuinta, cu inabilitatea de a recupera propriul trecut, confuzie asupra propriei identitati si asumarea completa sau partiala a alteia.
Tulburarea de depersonalizare. Se refera la sentimentul persistent de detasare de propria persoana.
Personalitatea multipla. Reprezinta prezenta a doua sau mai multe personalitati distincte, fiecare cu propriul model de gandire, perceptie si relationare.

Concluzie
La noi, exista o vorba: isteria femeii se trateaza cu o palma peste fata. Desigur, la nivel medical, situatia sta cu totul altfel, si sper ca prin randurile de mai sus sa fi deschis niste porti catre o mai buna intelegere a fenomenului. Pe scurt, pentru oricare dintre manifestarile descrise este nevoie de o opinie specializata, a unui psiholog sau psihiatru.