Leacuri naturiste

Entorsele le “primesti” prin practicarea sporturilor, vanataile – de la usa care nu s-a tras la timp din fata ta, iar juliturile la genunchi de pe drumuri de munte mai putin prudente. Se intampla, si, cum spun batranii, “lasa ca se usuca si cade”.

Dar, uneori, daca stii ce sa faci, vindecarea poate veni mai repede si mai elegant, mai estetic, mai ieftin. Natura iti pune la dispozitie, si de aceasta data, remediile ei. Pentru inceput, trebuie sa-ti spun cate ceva despre aceste feluri de leziuni, ca sa stii daca poti sa te ajuti singura sau daca trebuie sa mergi la un medic. O plaga – cea mai comuna lovitura – se numeste superficiala atunci cand nu afecteaza decat invelisul cutanat sau tesuturile imediat subiacente. Sangerarea poate fi abundenta daca zona atinsa este bogata in vase mici superficiale (zona capului). Plagile superficiale trebuie curatate cu un antiseptic si o compresa sterila, frecand usor plaga de la centru spre periferie, apoi se pune un bandaj. De abia acum poti sa te gandesti ce planta vei folosi si cum.

Cate ceva despre contuzii si plagi
Contuziile sunt vanatai provocate de o lovitura, fara ruperea pielii si fara fracturarea oaselor. O contuzie poate fi de o gravitate variabila si poate fi insotita de hematoame si de leziuni interne. Plagile sunt rupturi ale tesuturilor, provocate de un accident (ranire sau ardere) sau de o interventie chirurgicala.

Plagile accidentale trebuie sa fie examinate cu atentie, deoarece ele pot fi pline de corpi straini (pamant, fragmente de sticla) si, in acest caz, pot fi contaminate cu agenti infectiosi (cu risc de tetanos). Din fericire, multe plante au efecte benefice asupra hematoamelor sau ajuta la cicatrizare.

O plaga se numeste profunda atunci cand ea cuprinde structurile “nobile” (artere, nervi, viscere). Sangerarea trebuie atunci sa fie oprita pe cale chirurgicala. In cazurile mai grave, complicatiile infectioase sunt prevenite cu antibiotice. In acest punct, plantele care ajuta vor ajunge la tine ca medicamente.

Invata sa previi!
Dupa cum stii, orice afectiune este mai simplu de evitat daca inveti sa o previi, nu sa o tratezi. Asadar, practicarea unor sporturi (tenis, fotbal, baschet) expune in mod deosebit articulatiile, mai ales genunchiul si glezna, la producerea unei entorse. In plus, oboseala si supra-antrenamentul sunt factori favorizanti. Prevenirea consta in respectarea incalzirii inaintea oricarei activitati sportive si in purtarea de bandaje elastice pe articulatiile amenintate. Nu face miscari bruste si nu forta nici o articulatie mai mult decat este posibil.

Despre entorse, in general
Nu toate durerile de picioare (glezne, muschi, genunchi) sunt caracterizate de specialisti drept entorse. Asadar, hai sa vedem impreuna fiecare dintre afectiunile ce te chinuie. Entorsa este o lezare a ligamentelor unei articulatii fara deplasarea suprafetelor articulare. Entorsele sunt provocate de o miscare brusca a articulatiei care o face sa depaseasca amplitudinile sale normale. Exista doua feluri de entorse: benigne si grave.

Entorsele benigne, pe care bunicii nostri obisnuiau sa le numeasca scrantituri, corespund unei intinderi violente a ligamentelor articulare, dar fara o ruptura reala si fara smulgerea acestora. La examinarea clinica, articulatia este uneori foarte dureroasa si umflata, dar ea permite miscari normale. Examenul radiologic are un rezultat normal.

Tratamentul entorselor consta in punerea unui bandaj de contentie sau a unei atele pentru o durata de doua pana la trei saptamani, uneori chiar un gips, daca articulatia este foarte dureroasa (una dintre articulatiile care pot oferi probleme de acest gen este glezna). Anumite plante pot ajuta atat la reducerea umflaturii, cat si la diminuarea durerii; trebuie sa afli doar care dintre ele.

E grav, doctore?
Entorsele grave sunt caracterizate printr-o ruptura sau smulgere a ligamentului, antrenand miscari anormal de ample la nivelul articulatiei. La examenul clinic, articulatia se prezinta dureroasa si umflata. Deci se impune radiografia pentru a detecta entorse care pot antrena sechele: dureri persistente, intepenire, instabilitate si fragilitate cronica a regiunii in cauza. O imobilizare timp de mai multe saptamani poate fi suficienta, dar adesea este necesara o interventie chirurgicala: ea consta fie in a repara ligamentul smuls, fie in a realiza un transplant ligamentar.

Sfaturi utile pentru tine
In ulceratiile bucale (leziuni la nivelul limbii si gingiei, aparute fara un motiv precis) se recomanda consumarea de fructe uscate si de germeni de grau. Si fructele si legumele de culoare galbena sunt folositoare, avand un continut ridicat de acid folic si betacaroten. Daca te stii sensibila, tine aceste legume si fructe in frigider.
Daca pielea ta a fost cuprinsa de urticarie si ai ajuns sa-ti faci rani scarpinandu-te, va trebui sa te gandesti nu la o planta care sa te ajute ci, eventual, la un fruct fata de care ai reactii alergice si sa-l eviti pe viitor. Pana atunci, nu te scarpina mai mult, pentru ca risti sa ramai cu urme pe piele.
Si in cazul degeraturilor exista plante care iti pot veni in ajutor. Se recomanda baile caldute si se aplica prisnite si cataplasme pe locurile degerate. Pentru aceste remedii se folosesc florile de galbenele sau scoarta de stejar. Nu uita ca si camforul da rezultate bune, asa ca nu ezita sa-l aplici cu un tampon pe locul afectat.

10 plante minunate:
Isopul este un arbust mic, cu tulpina lemnoasa, care infloreste in iulie – august. Are ca principii active ulei volatil, heterozide, gume, substante amare, compusi sterolici, compusi triterpenici, hisopina, saponine, colina, tanin si saruri minerale. Este indicat in cazul plagilor si entorselor, dar si in bronsite, astm, afectiuni renale, dischinezie biliara. Se foloseste ca infuzie, comprese, se poate face si gargara.

Odoleanul este o planta ierboasa cu rizom dezvoltat vertical de circa 2 – 5 cm. Radacinile, fibroase, sunt de culoare galben-bruna la exterior si alba in interior. Proaspete, nu au miros; dupa uscare capata un miros puternic si neplacut. Radacinile se folosesc pentru efectele in plagi si contuzii, diabet, isterie, epilepsie, tahicardie, anxietate, palpitatii.

Patlagina are frunze lanceolate, lungi de circa 20 cm. Are gust acrisor-amarui. Contine trioza, planteoza, tanin, glicoizi, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substante proteice, carotenoizi, filochinona, vitaminele A, C si K, substante antibiotice etc. Semintele contin proteine, ulei gras si tanin. Frunza proaspata are efect cicatrizant si antiinfectios. Se foloseste local ca astringent sau in prurit, dar si in bronsite cronice.

Galbenelele infloresc din mai pana in septembrie. Planta are proprietati cicatrizante dar se foloseste si ca sudorific, colagog, coleretic, sedativ, antiinflamator si bactericid. Ceaiul este un bun depurativ al sangelui si un remediu pentru infectii urinare. Ranile supurande care nu se vindeca se spala cu o infuzie din parti egale de galbenele si coada calului.

Nalba creste pe zidurile vechi, pe langa drumuri, pe terenurile parasite, pe langa garduri. Se recolteaza frunzele, florile, tijele, din iunie pana-n septembrie. Se foloseste la rani, ulcere, traheite, infectii renale, laringite acute, bronsite. In caz de rani deschise, baile de nalba impreuna cu frunze proaspete de patlagina sunt foarte eficiente.

Nucul. De la acest arbore se recolteaza in scopuri medicinale frunzele si cojile verzi ale fructelor. Frunzele trebuie ferite de lumina deoarece se innegresc. Cojile fructelor sunt bune cand “se bat” nucile si se usuca intinse in straturi subtiri. Un decoct concentrat de frunze, adaugat la apa de baie, se utilizeaza pentru degeraturi. Se foloseste la panaritii, eczeme, furunculoze, dar si la diabet, diaree, infectii renale, amigdalita sau osteomielita. Este depurativ, astringent, antiinflamator si antiseptic urinar.

Brusturele este o planta bienala, ierboasa, cu radacina carnoasa, brun-inchisa la exterior si alb-galbuie la interior. Tulpina este ramificata, inalta de 25-70 cm. Frunzele sunt alterne, cele inferioare cu diametru mare, lung petiolate, rotunjite la baza sau in forma de inima, iar cele superioare sunt mici si ovale. Creste prin locuri necultivate. Se foloseste in cazul leziunilor pielii, ca eczeme, psoriasis, impetigo, acnee, furunculoza, dar si la amigdalita, gingivita, reumatism, guta, diabet si rujeola, ca decoct. Frunzele crude se utilizeaza in reumatism, aplicandu-se pe zona dureroasa.

Feniculul este o planta erbacee, bianuala sau perena. Are tulpina dreapta, inalta pana la 2 m, cilindrica si ramificata. Fructele sunt ovoidale, putin turtite lateral. La maturitate, au culoare cenusie sau brun-verzuie, cu miros placut, aromat si gust dulceag, usor arzator. Se folosesc pentru principiile lor active. Este antiinflamator si antiseptic, dar ajuta si la astm bronsic, tuse convulsiva, enterocolita, anorexie, colici abdominale. Se poate folosi extern, prin aplicarea fructelor zdrobite pe hematoame sau ca si cataplasme.

Levantica este un subarbust, inalt de 30 – 100 cm, cu ramificatii bogate. Levantica este cunoscuta pentru florile sale puternic mirositoare. Se folosesc varfurile plantei si florile care se culeg in iunie – august, in momentul infloririi, incepand cu anul al doilea. Se foloseste la plagi, prurit tegumentar, leucoree, insomnie, stari febrile, astm, laringita, uremie, avand proprietati febrifuge, sudorifice, tonice, usor hipnotice. Din levantica se prepara infuzii sau se aplica sub forma de comprese, in cazul reumatismului sau al contuziilor.

Frasinul este un arbore cu frunze imparipenate, compuse din 7 – 13 foliole sesile. Creste spontan, prin paduri, lunci etc., in locuri umede. De la frasin se folosesc coaja si frunzele. Este cicatrizant, sudorific, colagog, coleretic, laxativ, antiinflamator intestinal, antigutos, antireumatismal, diuretic, astringent. Se foloseste in colecistite, angiocolite, ulcer, afectiuni intestinale, diaree, afectiuni renale, guta, reumatism, boli de piele, ca infuzie sau decoct.

Text: Cristina Popovici