Poti fi 100% fidel?

Scris de admin în Juridic-Dezbatere

Consultant Mugur Ciumageanu, psiholog clinician

Cum, necum (desi nimic pe lumea asta nu se intampla fara sens), ideea acestui articol a picat la fix. Cand nu, nu eu, ci altii din jurul meu erau destul de ocupati cu… infidelitatile.

“Empiric, am impresia ca potentialul de fidelitate feminin este usor mai crescut decat cel masculin – si afirm asta dincolo de stereotipurile sociale care sustin ideea mentionata. Aceasta stare de fapt, in opinia mea, nu se datoreaza neaparat unei vane morale mai dezvoltate in cazul femeilor, ci unei mai bune anticipari a consecintelor propriilor acte, care cred ca face parte intrinsec din spiritul feminin (nu se spune, de altfel, ca barbatii-s mai aerieni si femeile mai cu picioarele pe pamant?). Ramane, totusi, de verificat…
Conditiile de mai sus fiind expuse, nu-mi ramane decat sa intru in subiect. Eu cred in fidelitate, insa mi-e greu sa o definesc. Dictionarul nu ma ajuta cine stie ce, pentru ca mentioneaza ca semnificatii ale cuvantului “fidelitate” ceva destul de ambiguu: “statornicie in convingeri, in sentimente, in atitudine”. Total neconcludent. Prin ochii mei, fidelitatea e ceva care tine de viata de zi cu zi, de impartasirea gandurilor si sentimentelor cele mai ascunse. Si nu dispare odata ce relatia “imbatraneste”.
La varste fragede, fidelitatea era ceva de genul: “bine, promit sa nu ma duc la film cu alt baiat”. Mai apoi, gluma s-a ingrosat si am ajuns sa analizam – ca semn de lipsa a fidelitatii – orice relatie cu o reprezentanta a sexului femeiesc (sau barbatesc, dupa caz). Pe la timpuria maturitate, fidelitatea implica deja sentimente (grave si puternice) usor de ranit (prin lipsa ei) si de intarit – prin dovezi supreme de amor si abnegatie. Acesta este momentul la care fidelitatea devine mai profunda, momentul la care isi permite sa-si ceara drepturile pana acum nebanuite. Ai trait vreodata intr-un cuplu in care aveati voie – lucru stabilit de comun acord intre voi – sa va intrebati reciproc “La ce te gandesti?”? Si daca da, raspundeai intotdeauna sincer? Dar daca in momentul lansarii intrebarii tu te gandeai la fostul tau iubit sau la colegul de grupa care-ti cam facea ochi dulci? Se considera asta o infidelitate? Raspunde sincer. Tocmai din aceste motive nu reusesc eu sa identific exact semnificatia si implicatiile actiunii de a fi statornic in dragoste. Pentru ca devenim, la maturitate, un conglomerat de amintiri, experiente si trairi care ne transforma in persoana pe care ajungem sa o cunoastem si pe care o definim EU. Imposibil ca, pe de-a lungul anilor si iubirilor succesive pe care le-am traversat, sa ramanem puri si lipsiti de reziduuri sentimentale, astfel incat sa putem declara fara urma de minciuna ca suntem 100% fideli legaturii prezente.
Am auzit de multe ori opinii conform carora femeile trebuie sa fie – musai – corecte si statornice, in vreme ce reprezentantii sexului tare pot sa mai zboare si “din floare in floare”, caci, nu-i asa?, e in firea lor! Pentru ca nu stiu sa explic stiintific aceasta stare de lucruri, am apelat la ajutorul unui specialist, a carui opinie o gasesti alaturat. In vreme ce noi discutam despre alte lucruri.

Cum ar fi ca la momentul legalizarii relatiei sa semnezi un act oficial in care sa te angajezi sa ramai fidela (“la bine si la rau”) pentru totdeauna? Sa zicem ca semnezi asemenea act. Cum poti, insa, sa respecti cele enuntate? O fi in firea noastra sa ne pastram flacara pasiunii pentru un singur om in vreme ce ne limitam “actiunile” in domeniul imaginatiei?
I-am auzit pe cei care au trecut pragul fidelitatii cu fapta, nu doar cu gandul, spunand ca prin aceasta “miscare” si-au salvat casnicia, pentru ca altminteri greutatea obisnuintei si a monotoniei ar fi doborat-o. Cat adevar (si, mai ales, cata minciuna) zace in aceasta afirmatie vor sti doar cei infideli. Sau nu?

Exista fidelitate?
De niste ani incoace imi pun si eu intrebarea asta. Am reusit pana acum sa inteleg ca, intr-o relatie, intotdeauna unul iubeste mai mult decat celalalt. Cine pierde si cine castiga? Eu tot mai mult simt relatiile pe care le am ca pe niste afaceri, sau affairs, daca vrei, in care insa nu exista echitate.Cred ca ne place sa credem ca exista fidelitate. Eu vreau sa existe cel putin respect si onestitate. Nu m-ar multumi intru totul, dar mi-ar da mai multa incredere – in mine si in oameni. Fideli sunt batraneii care apuca sa-si serbeze nunta de argint, dupa ce au trecut prin viata strangand din dinti si fara a-si varsa frustrarile pe umarul unei a treia persoane aparute odata la doi, sapte sau zece ani. Noi, astialalti, nu prea mai avem rabdare. – Lacramioara, 29 ani –

Despre fidelitate? Nu pot sa spun nimic chiar de bine, insa noroc ca nu toti gandesc ca mine. Oricum, exista oameni fideli partenerului din punct de vedere sexual. Am avut si eu nu demult curiozitatea sa fac o mini ancheta printre colegii mei, in fabrica. Iti dai seama cam cum se uitau toti la mine. Chiar daca s-au mai obisnuit sa-i scot din tipare, cu ideile mele ciudate… Am descoperit ca unii sunt fideli de teama remuscarilor de dupa. Altii, pentru ca nu mai au destula siguranta de sine si nu se cred in stare sa-si faca o amanta. Oricum, unde exista, fidelitatea se naste din constrangere – fie ea din afara sau din interiorul nostru. Fidelitatea este, in esenta, o libertate in minus. – Bogdan, 29 ani –

Sa nu fie un barbat niciodata infidel? Heeei, chiar crezi ca se poate? O va face din curiozitate, din placerea de a incerca ceva nou, din plictiseala sau din cauza rutinei din cuplu. Eu pun problema altfel: daca tot o face, sa o faca “cu cap”, fara sa ma imbolnaveasca pe mine de nervi. Niciodata n-am verificat daca este la acea intalnire de care se plange ca ar putea dura muuulte ore, intotdeauna l-am anuntat daca ajung acasa mai devreme, nu m-am intrebat pentru cine se parfumeaza atat, nu l-am sunat pe fix, la serviciu (daca nu-mi raspunde pe mobil, ii trimit un sms) si tot asa. Nu vreau sa-mi pun intrebari care incep cu “si daca…” Poate de aceea am noroc si sotul meu e fidel. – Stefania, 34 ani –

Text: Valentina Vuxanovici