Psihanaliza este buna si pentru tine

Scris de admin în Cuplu-Psihologie

Rezultat al cercetarilor lui Sigmund Freud (1856-1939), psihanaliza este o tehnica al carei obiectiv e acela de a descoperi, in profunzimile inconstientului nostru, sursa suferintelor psihice si de a ne ajuta sa le facem fata.

Psihanaliza nu poate fi disociata de numele lui Freud – el este cel care foloseste pentru prima oara termenul, in 1896 – si mai ales de descoperirea inconstientului, aceasta instanta secreta, care scapa controlului nostru. Orice demers analitic urmareste sa faca vizibil un adevar pe care constiinta noastra cauta sa il evite cu orice pret, fiindca este prea deranjant – contravine moralei, bunului simt, idealurilor noastre, imaginii pe care vrem sa o prezentam despre noi. Aparitia psihanalizei este in acelasi timp inseparabila de descoperirea rolului conflictual pe care il are sexualitatea infantila, a complexului Oedip. De-a lungul secolului al XIX-lea, precursorii lui Freud, medici, neurologi si sexologi, au intuit ca sexualitatea are o anumita influenta in “bolile nervoase”, in nevroze, dar nu aveau idee in ce masura aceasta este determinanta in viata psihica a oricarui individ. Dar, mai ales, ei ignorau cu totul existenta sexualitatii la copil, care era considerat a fi pur si inocent.

Oedip si sexualitatea

Cum teoria nu a evoluat – tot Oedip se afla in centrul sexualitatii adulte si provoaca imbolnavirea – tehnica analitica a ramas si ea neschimbata, in principiu. Pacientul este invitat sa vorbeasca despre tot ceea ce ii trece prin cap si sa asocieze ideile fara sa le trieze ori sa le cenzureze. Explicatia – sensul simptomelor noastre, al dilemelor noastre – este disimulata in inconstient, adica in vise, in lapsusuri, in actele ratate, in gesturile pe care le facem, fara sa le dam atentie. Prin urmare, secretul consta in a invata sa le decriptam. A face o psihanaliza inseamna asadar, in primul rand, a vorbi. Dar, spre deosebire de ceea ce cred unii, analiza nu este stiinta discursului elegant, a anecdotelor si a magulirii micutului si orgoliosului nostru eu. Fiindca atunci cand asociem gandurile, fara a le controla, ne dam seama ca ne ascundem, umili, in spatele cuvintelor.

Pacientul e ajutat sa “se asculte” singur

Psihanalistul nu ne ofera nici explicatii, nici sfaturi. El nu dialogheaza. Intervine numai pentru a ne ajuta sa ne putem “auzi” mai bine, insistand asupra cutarui sau cutarui cuvant pe care l-am pronuntat si a carui importanta nu am sesizat-o. Tacerea lui este uneori frustranta, dar daca ar discuta mai mult cu noi, ne-ar obstructiona accesul la esential. Privati de reperele noastre obisnuite, renuntam cu mai mare usurinta la mecanismele noastre de aparare, opunem mai putina rezistenta contactului cu continuturile inconstiente. “Cura analitica” (aceasta este expresia consacrata) are loc, de regula, pe divan. Pozitia alungita favorizeaza relaxarea, adormirea vigilentei obisnuite. Cura poate insa sa se desfasoare si in fotoliu, fata in fata. De altfel, lucrul acesta este necesar atunci cand pacientul este prea angoasat: privirea terapeutului ii ofera in acest caz un sprijin pretios.

Ce face analistul

De regula se tin doua-trei sedinte pe saptamana, iar durata lor variaza de la douazeci la patruzeci si cinci de minute. Ca regula generala, o analiza dureaza mai multi ani. De ce acest ritm lent? Cu toate ca pretindem ca vrem sa ne schimbam, ne impotrivim, aproape intotdeauna si din toate puterile, schimbarii: pentru majoritatea dintre noi, o suferinta cu care suntem familiarizati pare infinit mai suportabila decat un orizont necunoscut. Trebuie de asemenea sa tinem cont de ceea ce Freud numea “reactie terapeutic negativa”. Unii oameni, sub influenta unui sentiment inconstient de vinovatie, ajung sa fie la fel de atasati de nefericirea lor, pe cat sunt de ei insisi. In plus, cum ai putea spera sa rezolvi in cateva zile o problematica inchistata in decursul unor ani intregi? O analiza nu se opreste in momentul in care te desparti de analist. Elemente, pe care nu le sesizasem pana atunci, in timpul sedintelor, se clarifica in lunile, ba chiar in anii ce urmeaza. De fapt, prin cura analitica invatam cum sa ne administram dificultatile exterioare, invatare care continua sa functioneze chiar si dupa ce psihanaliza pe divan a incetat de mult.

10 idei preconcepute despre psihanaliza

Tratament de soc pentru nevrotici sau moft pentru narcisistii prosperi… Pe tema psihanalizei se vehiculeaza vrute si nevrute, prin urmare se impune o clarificare a situatiei. Astazi, auzim peste tot de psihanaliza: la televizor, la radio, in presa… Cine poate spune ca n-a auzit niciodata vorbindu-se de complexul Oedip? Nimeni – sau aproape nimeni (cat priveste cine poate spune exact ce este el, e alta poveste…). Cu toate acestea, terapia analitica starneste o multime de convingeri si idei preconcepute. Or, aceste prejudecati izvorate din ignoranta, risca sa ii faca pe multi sa renunte la ideea unei terapii pe divan, desi le-ar putea fi de mare ajutor. Sa vedem cam care sunt cele mai frecvente prejudecati cu privire la psihanaliza.

1. Psihanaliza se adreseaza celor cu probleme.

Da si nu. Cei care se indreapta catre un analist sunt impinsi de nevoia de a intelege ce li se intampla si ce ii face sa sufere (“De ce ratez ori de cate ori imi doresc foarte mult sa imi reuseasca ceva?”, “De ce am durerile astea cronice, cu toate ca medicul sustine ca nu am nimic?” etc.). De ce sa mergi? O stinghereala inexplicabila, dar handicapanta, de care nu reusesti sa scapi singur… Or, o asemenea atitudine presupune tocmai acea doza de luciditate de care individul aflat in plin delir sau complet disperat nu dispune. De fapt, cei care se simt intr-adevar rau beneficiaza de tratament medicamentos sau sunt spitalizati. In cea mai mare parte a timpului, nici nu isi dau seama de gravitatea situatiei lor.

2. Stiu ce probleme am si pot sa mi le analizez singur(a).

Unii depun eforturi pentru a intelege singuri care sunt cauzele dificultatilor pe care le intampina. Este imposibil sa ai acces, de unul singur, la inconstient! A-ti cunoaste problemele nu inseamna a sti ce solutii au acestea. Dimpotriva: atunci cand reflectezi singur asupra propriei persoane, sau chiar in compania unui prieten, urmezi acelasi itinerar de reflectie. Rezultatul este ca te invarti in cerc. Pentru a iesi din acest cerc vicios si a-i permite materialului inconstient sa iasa la suprafata, este indispensabila prezenta analistului. In fond, nu te duci la analiza pentru a afla ceea ce stii deja, ci pentru a scoate la lumina adevaruri pe care le ignori.

3. Exercitiul acesta te face sa fii egocentric.

Da, este un exercitiu egocentric, dar care, in final, nu te transforma intr-un egoist. Putem avea impresia ca indivizii care se hotarasc sa recurga la o analiza sunt foarte axati asupra propriei persoane. Cu toate acestea, in majoritatea cazurilor, ei sunt victimele unor mecanisme inconstiente care ii determina sa caute mai degraba sa-i multumeasca pe ceilalti decat sa se ocupe de propria persoana: chiar asta este cauza principala a suferintei lor. Prin urmare, analiza le permite sa se ocupe in fine de ei insisi. Intr-o prima etapa, intr-adevar, nu sunt interesati de nimeni altcineva. Dar, odata ce vine momentul potrivit, depasesc aceasta etapa si dobandesc un fel de “egoism sanatos”, care presupune a invata sa ai grija de tine, fara ca asta sa insemne a uita de ceilalti.

4. E inutil sa vorbesti cu cineva care nu deschide gura.

Nu: niciodata nu e inutil sa vorbesti cu cineva! In plus, psihanalistul nu e “cineva care nu deschide gura”. Daca vorbeste foarte putin o face pentru a-l lasa pe pacient sa se exprime si pentru a-i permite sa isi configureze propriile solutii. Intreaga sa arta consta in a spune lucrul potrivit la momentul potrivit. Interventiile sale sunt calculate: analistul “deschide gura” pentru a puncta ceva, pentru a indica o directie, pentru a linisti un pacient prea angoasat. El e constient de faptul ca, daca spune prea multe, ii poate spori angoasa acestuia din urma. In plus, rolul sau nu este acela de a poza in consilier, in maestru, in model: acest tip de demers este constrangator si deloc util. Totusi, nu toti analistii – in virtutea formatiei sau a personalitatii lor-trateaza tacerea?aceasta in acelasi fel: unii sunt mai vorbareti decat altii, dar in final motivatiile interventilor raman aceleasi.

5. Este rezervata celor bogati

Dimpotriva: cei care sunt foarte bogati sunt defavorizati in ce priveste psihanaliza. Un miliardar atins de delirul persecutiei nu se duce la consultatii, ci isi ia o garda de corp… Un alt obstacol: analistul obisnuit nu indrazneste sa ceara un onorariu de 300 de euro pentru o sedinta (astfel e infirmata o alta idee preconceputa, conform careia psihanalistii sunt interesati in primul rand de portofelul pacientilor). Si totusi, exact asta ar trebui sa faca in cazul pacientilor extrem de bogati. Fiindca numai o pierdere financiara importanta il poate motiva pe un individ sa inceteze sa isi mai fabrice simptome, altfel spus sa nu mai “faca atatea eforturi de a se imbolnavi”. De fapt, nevroza este o forma de organizare mentala care te determina sa iti faci rau singur. A-i cere pacientului sa plateasca il scuteste de aceasta conduita masochista. Totusi, trebuie sa fie o suma importanta… Prin urmare, in ciuda faptului ca exista cabinete de consultatii in dispensare si spitale, psihanaliza tinde sa ramana, intr-adevar, inaccesibila celor saraci. Chiar daca, tinand cont de inflatie, psihanalistii sunt adesea nevoiti sa isi modifice tarifele in functie de castigurile pacientilor, terapia aceasta continua sa se adreseze in principal clasei de mijloc.

6. Este normativa si afecteaza creativitatea.

Fals, analiza este subversiva! Ea le permite oamenilor sa isi afle drumul in viata si in societate, desigur, dar in functie de propriile dorinte si de ceea ce sunt ei cu adevarat. Foarte multi pacienti, a caror creativitate era blocata, au reusit sa capete acces la ea gratie terapiei. Cand ai intr-adevar ceva de spus, analiza te ajuta sa te exprimi mai bine. In schimb, ea risca sa puna capat unei pseudo-creativitati care nu era decat expresia nevrotica a unei suferinte psihice. De exemplu, cineva care scrie sau picteaza pentru a lupta cu haosul launtric – lipsindu-i cuvintele care sa exprime acea stare de neliniste – va abandona, de multe ori, tipul acesta de activitate atunci cand analiza ii va fi permis sa se exprime altfel.

7. Intr-un cuplu, daca unul din parteneri incepe o analiza, divortul e aproape sigur.

Fals, cu exceptia cazului in care pacientul intelege, in cursul terapiei, ca de fapt se foloseste de relatia respectiva pentru a-si face rau. De cele mai multe ori, faptul ca unul dintre parteneri urmeaza o analiza ajuta relatia sa progreseze. Cuplul reuseste astfel sa se armonizeze mai bine si sa atenueze aspectele discordante. Se intampla, de exemplu, sa ajungi la analist fiindca vrei sa divortezi si sa iti dai seama apoi ca de fapt asta e ultimul lucru pe care ti-l doresti. Bineinteles, se poate intampla si invers.

8. Analiza te va transforma intr-o alta persoana.

Transformarea este chiar miza curei analitice! Nu mai functionezi la fel ca inainte, fiindca se produce o ruptura. Chiar daca e mentinut un anumit numar de modele de functionare (e rara situatia in care, de exemplu, un intelectual ajunge sa deteste chestiunile spirituale), raporturile cu ceilalti si cu viata in general se modifica in profunzime, iar de aici apar o multime de beneficii. Cineva cu o parere proasta despre propria persoana si lipsit de incredere in propriile abilitati va deveni mai sigur pe el. Nu inseamna neaparat ca se va iubi mai mult pe sine, dar chestiunea “iubirii” va avea mai putina importanta in ochii sai si nu ii va mai afecta relatiile sociale.

9. E de preferat o terapie scurta psihanalizei.

Nu e acelasi lucru: nu se poate realiza, in cateva saptamani sau cateva luni, un travaliu identic cu cel care dureaza cativa ani. E adevarat, o analiza dureaza mai mult: vreo zece ani in medie. Si reprezinta o investitie autentica: in fond, te costa cam cat o masina. Dar de ce dureaza atat de mult? In primul rand, pentru ca procesele psihice evolueaza foarte lent, de fapt, ele avanseaza in functie de ceea ce poate suporta pacientul si de timpul de care are nevoie pentru a-si intelege problemele. Apoi, pentru ca analizele merg mult mai departe decat mergeau pe vremea lui Freud si pentru ca se lucreaza diferit: Freud isi vedea pacientii zilnic, timp de mai multe ore, pe cand acum sedintele sunt mai putin frecvente (doua-trei sedinte de patruzeci si cinci de minute pe saptamana). O precizare importanta: o analiza se poate derula pe transe succesive vreme de unul, doi sau trei ani, adica timpul necesar pentru rezolvarea unei probleme specifice (afective, profesionale etc.) In plus, ea poate fi reluata mai tarziu daca vrei sa o mai aprofundezi.

10. Dupa o analiza, esti mai nevrozat decat inainte.

Fals! In analiza, indeosebi spre sfarsit, survin intr-adevar momente dificile – angoasa, depresie etc. Incercarile acestea dureroase indica faptul ca urmeaza sa iasa la lumina un adevar greu de infruntat ori ca vom abandona o convingere care ne domina viata pana atunci. In mod evident, in astfel de momente cei din anturaj ajung sa afirme ca “ii mergea mai bine inainte…” Nu. E adevarat si ca, imediat dupa ce te-ai despartit de analistul tau, ai tendinta sa repui in scena situatii afective si/sau relationale dureroase… Acum insa, esti in stare sa spui “nu” atunci cand te simti agresat, simti ca poti functiona si altfel. Iar lucrurile continua sa evolueze pana cand atitudinea ta fata de viata si propriile experiente de pana atunci se va fi transformat in profunzime.

Nu, psihanaliza nu te ajuta sa iti gasesti sufletul pereche

Aceasta e o alta prejudecata foarte la moda: cum ca e destul sa te intinzi pe divan ca sa pui capat singuratatii si sa iti gasesti jumatatea. Ei, ar fi bine daca ar fi asa de simplu… Din pacate sau din fericire, analistii nu sunt nici vrajitori, nici agentii matrimoniale. De fapt, o analiza te ajuta sa intelegi de ce dai gres in relatiile sentimentale, fara ca prin aceasta sa iti garanteze reusita urmatoarei relatii. Putem spune ca ea iti permite sa renunti la asteptarile si comportamentele nevrotice, pentru ca apoi sa te invete sa construiesti o relatie viabila cu un partener. Ceea ce nu e rau deloc…

de Isabelle Taubes traducere si adaptare Sabina Dorneanu Foto: dreamstime.com

4. E inutil sa vorbesti cu cineva care nu deschide gura.

Nu: niciodata nu e inutil sa vorbesti cu cineva! In plus, psihanalistul nu e “cineva care nu deschide gura”. Daca vorbeste foarte putin o face pentru a-l lasa pe pacient sa se exprime si pentru a-i permite sa isi configureze propriile solutii. Intreaga sa arta consta in a spune lucrul potrivit la momentul potrivit. Interventiile sale sunt calculate: analistul “deschide gura” pentru a puncta ceva, pentru a indica o directie, pentru a linisti un pacient prea angoasat. El e constient de faptul ca, daca spune prea multe, ii poate spori angoasa acestuia din urma. In plus, rolul sau nu este acela de a poza in consilier, in maestru, in model: acest tip de demers este constrangator si deloc util. Totusi, nu toti analistii – in virtutea formatiei sau a personalitatii lor-trateaza tacerea?aceasta in acelasi fel: unii sunt mai vorbareti decat altii, dar in final motivatiile interventilor raman aceleasi.

5. Este rezervata celor bogati

Dimpotriva: cei care sunt foarte bogati sunt defavorizati in ce priveste psihanaliza. Un miliardar atins de delirul persecutiei nu se duce la consultatii, ci isi ia o garda de corp… Un alt obstacol: analistul obisnuit nu indrazneste sa ceara un onorariu de 300 de euro pentru o sedinta (astfel e infirmata o alta idee preconceputa, conform careia psihanalistii sunt interesati in primul rand de portofelul pacientilor). Si totusi, exact asta ar trebui sa faca in cazul pacientilor extrem de bogati. Fiindca numai o pierdere financiara importanta il poate motiva pe un individ sa inceteze sa isi mai fabrice simptome, altfel spus sa nu mai “faca atatea eforturi de a se imbolnavi”. De fapt, nevroza este o forma de organizare mentala care te determina sa iti faci rau singur. A-i cere pacientului sa plateasca il scuteste de aceasta conduita masochista. Totusi, trebuie sa fie o suma importanta… Prin urmare, in ciuda faptului ca exista cabinete de consultatii in dispensare si spitale, psihanaliza tinde sa ramana, intr-adevar, inaccesibila celor saraci. Chiar daca, tinand cont de inflatie, psihanalistii sunt adesea nevoiti sa isi modifice tarifele in functie de castigurile pacientilor, terapia aceasta continua sa se adreseze in principal clasei de mijloc.

6. Este normativa si afecteaza creativitatea.

Fals, analiza este subversiva! Ea le permite oamenilor sa isi afle drumul in viata si in societate, desigur, dar in functie de propriile dorinte si de ceea ce sunt ei cu adevarat. Foarte multi pacienti, a caror creativitate era blocata, au reusit sa capete acces la ea gratie terapiei. Cand ai intr-adevar ceva de spus, analiza te ajuta sa te exprimi mai bine. In schimb, ea risca sa puna capat unei pseudo-creativitati care nu era decat expresia nevrotica a unei suferinte psihice. De exemplu, cineva care scrie sau picteaza pentru a lupta cu haosul launtric – lipsindu-i cuvintele care sa exprime acea stare de neliniste – va abandona, de multe ori, tipul acesta de activitate atunci cand analiza ii va fi permis sa se exprime altfel.

7. Intr-un cuplu, daca unul din parteneri incepe o analiza, divortul e aproape sigur.

Fals, cu exceptia cazului in care pacientul intelege, in cursul terapiei, ca de fapt se foloseste de relatia respectiva pentru a-si face rau. De cele mai multe ori, faptul ca unul dintre parteneri urmeaza o analiza ajuta relatia sa progreseze. Cuplul reuseste astfel sa se armonizeze mai bine si sa atenueze aspectele discordante. Se intampla, de exemplu, sa ajungi la analist fiindca vrei sa divortezi si sa iti dai seama apoi ca de fapt asta e ultimul lucru pe care ti-l doresti. Bineinteles, se poate intampla si invers.

8. Analiza te va transforma intr-o alta persoana.

Transformarea este chiar miza curei analitice! Nu mai functionezi la fel ca inainte, fiindca se produce o ruptura. Chiar daca e mentinut un anumit numar de modele de functionare (e rara situatia in care, de exemplu, un intelectual ajunge sa deteste chestiunile spirituale), raporturile cu ceilalti si cu viata in general se modifica in profunzime, iar de aici apar o multime de beneficii. Cineva cu o parere proasta despre propria persoana si lipsit de incredere in propriile abilitati va deveni mai sigur pe el. Nu inseamna neaparat ca se va iubi mai mult pe sine, dar chestiunea “iubirii” va avea mai putina importanta in ochii sai si nu ii va mai afecta relatiile sociale.

9. E de preferat o terapie scurta psihanalizei.

Nu e acelasi lucru: nu se poate realiza, in cateva saptamani sau cateva luni, un travaliu identic cu cel care dureaza cativa ani. E adevarat, o analiza dureaza mai mult: vreo zece ani in medie. Si reprezinta o investitie autentica: in fond, te costa cam cat o masina. Dar de ce dureaza atat de mult? In primul rand, pentru ca procesele psihice evolueaza foarte lent, de fapt, ele avanseaza in functie de ceea ce poate suporta pacientul si de timpul de care are nevoie pentru a-si intelege problemele. Apoi, pentru ca analizele merg mult mai departe decat mergeau pe vremea lui Freud si pentru ca se lucreaza diferit: Freud isi vedea pacientii zilnic, timp de mai multe ore, pe cand acum sedintele sunt mai putin frecvente (doua-trei sedinte de patruzeci si cinci de minute pe saptamana). O precizare importanta: o analiza se poate derula pe transe succesive vreme de unul, doi sau trei ani, adica timpul necesar pentru rezolvarea unei probleme specifice (afective, profesionale etc.) In plus, ea poate fi reluata mai tarziu daca vrei sa o mai aprofundezi.

10. Dupa o analiza, esti mai nevrozat decat inainte.

Fals! In analiza, indeosebi spre sfarsit, survin intr-adevar momente dificile – angoasa, depresie etc. Incercarile acestea dureroase indica faptul ca urmeaza sa iasa la lumina un adevar greu de infruntat ori ca vom abandona o convingere care ne domina viata pana atunci. In mod evident, in astfel de momente cei din anturaj ajung sa afirme ca “ii mergea mai bine inainte…” Nu. E adevarat si ca, imediat dupa ce te-ai despartit de analistul tau, ai tendinta sa repui in scena situatii afective si/sau relationale dureroase… Acum insa, esti in stare sa spui “nu” atunci cand te simti agresat, simti ca poti functiona si altfel. Iar lucrurile continua sa evolueze pana cand atitudinea ta fata de viata si propriile experiente de pana atunci se va fi transformat in profunzime.

Nu, psihanaliza nu te ajuta sa iti gasesti sufletul pereche

Aceasta e o alta prejudecata foarte la moda: cum ca e destul sa te intinzi pe divan ca sa pui capat singuratatii si sa iti gasesti jumatatea. Ei, ar fi bine daca ar fi asa de simplu… Din pacate sau din fericire, analistii nu sunt nici vrajitori, nici agentii matrimoniale. De fapt, o analiza te ajuta sa intelegi de ce dai gres in relatiile sentimentale, fara ca prin aceasta sa iti garanteze reusita urmatoarei relatii. Putem spune ca ea iti permite sa renunti la asteptarile si comportamentele nevrotice, pentru ca apoi sa te invete sa construiesti o relatie viabila cu un partener. Informații detaliate pot fi găsite pe site-ul testul austriac online-casino österreich. Ceea ce nu e rau deloc…

de Isabelle Taubes traducere si adaptare Sabina Dorneanu Foto: dreamstime.com