Rolul tatalui in educatia copiilor

Iti mai amintesti de tatal lui Nica din Amintiri din copilarie sau educativul rol al lui Moromete-tatal? Putem observa ca rolul lor in educatia copiilor pare sa se rezume la cateva admonestari si cateva interdictii.

Filiera paternaPsihologii de copii accentueaza faptul ca in dezvoltarea armonioasa a copilului, influentele educative venite pe filiera materna si pe cea paterna sunt la fel de importante, chiar daca exista o complementaritate a acestora.Tatal este cel care, in teorie, ar trebui sa dea o consistenta morala educatiei, cel care, in momente cheie, introduce conceptul de “da” versus “nu”, de “permis” versus “nepermis”. Tatal ar trebui sa fie cel care, cu blandete si fermitate in acelasi timp, pune limite unei explorari a realitatii debordante si haotice pe care o efectueaza copiii la inceputul vietii lor. Unii tati isi gasesc timp pentru aceasta. Altii sunt prea ocupati si prefera sa isi suplineasca absenta cu jucarii scumpe si dulciuri imbietoare, lasand aceste sarcini (aparent minore) in seama unei bone sau a sotiei.

Evident, insa, societatea a evoluat. Au trecut mai bine de 100 de ani de cand Creanga isi amintea atat de viu de copilaria sa si mai mult de o jumatate de secol de cand Marin Preda ne oferea o fresca a ruralului romanesc. Rolul tatalui in cresterea copiilor a evoluat, suntem, totusi, in mileniul trei etc. Cu toate acestea, reminiscente inca se mai pastreaza, iar acest lucru nu este caracteristic numai societatii romanesti. In multe tari, acolo unde influenta modelului traditional este inca pregnanta (modelul in care mama se ocupa de casa si de copii, iar tatal de munca si de socializare la birt), rolul tatalui in educatia copiilor pare mai degraba secundar. Acest lucru nu este insa perfect adevarat. Faptul ca nu avem timp suficient nu este o scuza pentru a nu ne ocupa si noi (ma refer in special la tati) de educatia copiilor.

Cateva tipologii de tata
Tatal-mama. El suplineste, uneori, lipsa de afectivitate a unei mame foarte active, precum si lipsa unor bunici. Avem in acest caz o persoana care sta mult in preajma copiilor, care este priceputa in organizarea vietii micutilor, de la schimbat scutece la organizat jocuri educative si adecvate varstei. Cu mare probabilitate, tatal-mama mai arunca si cate o ocheada telenovelelor si mai rasfoieste, cand cei mici dorm, si cate o revista (nu neaparat pentru barbati).

Tatal traditional. Familia traditionala ii atribuie tatalui mai degraba un rol discret in educatia copiilor. El este cel care trebuie “menajat”, care trebuie sa-si citeasca nestingherit ziarul sau sa-si vada in liniste meciul de fotbal, mama fiind un mediator atent, astfel incat copiii sa nu “deranjeze”. Tatal este consultat numai atunci cand s-au incalcat principii, cand se pune problema pedepsirii sau indreptarii unei fapte. Exista insa si mutatii – de multe ori, imblanziti de viata, ei devin bunici excelenti, calzi si permisivi pentru nepotei.

85% din cazurile de absenta a tatalui din viata copilului sunt motivate de felul in care el insusi a fost crescut de tatal lui.

Tatal de duminica. Daca nu ar exista sfarsitul de saptamana, sarbatorile si concediile, probabil ca acesti tati ar fi de nerecunoscut in ochii copiilor lor. Ei isi propun sa suplineasca absentele prin mici cadouri de duminica. Sunt cei care, cuprinsi de remuscari, iau initiative spontane de a lua toata familia doua zile la munte sau la mare. De cele mai multe ori, rolul acestor tati in educatia copiilor este unul meteoric. Interferenta lor cu persoane care se ocupa constant de educatia copiilor (sub atenta coordonare a mamei, de obicei), da peste cap unele achizitii sau duce la relativizarea unor reguli sau comportamente pe care copilul le-a deprins deja.

Tatal carismatic. Chiar daca nu au timp intotdeauna sa se dedice cresterii copiilor, exista unii tati care depun eforturi pentru a-si seduce proprii copii – uneori in cadrul unei competitii surde cu mama, de tipul “cine da mai multe dovezi de iubire”. Acestia sunt tatii-model, apartinand clasei mijlocii, pe care ii vedem in filmele americane, care le spun povesti copiilor la culcare. Tatal carismatic poate sa fie un bun model de succes pentru copil, cu conditia ca tonusul lui pozitiv si sfaturile impartite cu atata generozitate catre propriile sale progenituri sa fie autentice si nu importate pe nedigerate din cine stie ce discutii cu prietenii.

Odata ce ne tinem de cuvant in fata copiilor nostri, ei vor intelege ca uneori nu putem veni devreme acasa sau ca lipsim cateva zile cand avem o treaba importanta.

Respecta-ti promisiunileDaca ne respectam promisiunile la serviciu, de ce sa nu procedam la fel si cu familia? De multe ori, cele pe care le luam in fata copiilor (sau sotiei) sunt mai usor de incalcat, facand uneori parte din categoria dispensabilelor. Daca exista o urgenta la serviciu, ne vine sa rugam pe vreo bunica sau pe vreo matusa sa-l ia pe cel mic de la bazin sau sa o duca pe pustoaica la balet. Atunci cand le promitem, copiii isi pun mari sperante in ceea ce le spunem. Iar dezamagirea lor este pe masura.

Chiar daca schimbatul scutecelor nu risca sa devina un sport national masculin, chiar daca preparatul laptelui de seara nu se desfasoara in modul cel mai adecvat cu putinta, de multe ori participarea la toate etapele copilului sporeste sansa unei bune legaturi si unui atasament emotional solid fata de copil.

Mai putin nu inseamna neaparat mai putin importantPentru parintii activi profesional, prezenta in preajma copiilor este ingradita de un program foarte incarcat de munca. De aceea, multi prefera sa lase educatia copiilor pe seama altor persoane. Prezenta unor persoane care sa aiba grija de cei mici si foarte mici are uneori un efect eliberator asupra parintilor, care ajung sa se simta degrevati de povara educatiei. De multe ori, simpla validare din partea tatalui (in termeni de “bravo” sau batai incurajatoare din palme) a unor progrese in educatie raportate de bona sau de bunica are o valoare imensa in intarirea pozitiva a invatarii. Educatia copiilor nu inseamna numai informatii si supraveghere. Un tata rece si distant va fi cu siguranta ocolit de catre copii sai, asa cum un tata care “una spune si alta face” va fi discreditat de catre odrasle, oricat de bune ar fi sfaturile sau informatiile sale. Un element important in educarea copilului este concordanta de mesaje intre persoanele care se ocupa de cresterea lui.

Un tata…De succes este acela care a trecut prin toate etapele educative alaturi de copilul sau. Exista tati care parca asteapta o anumita varsta a copilului, pentru “a-si intra in paine” in legatura cu educatia lui. Exista tati care spun ca ei nu se pricep cu copiii mici, mai bine asteapta ca acestia sa implineasca cinci ani pentru a-i invata fotbal sau pentru a-i urca intr-un cart. Teoria spune ca prezenta in toate etapele educative conteaza foarte mult pentru copil.

Educatia in salturi are dezavantajele eiAutoritatea paterna ar trebui utilizata in momente cheie, pentru insusirea unor principii de viata. Tatal stabileste normele, el este cel care impune regulile, fiind un element important de control al comportamentului copiilor. Daca nu devin “sperietoare” pentru copii lor, tatii au sansa sa transmita mesaje clare despre ceea ce este bine si rau, gresit sau corect, permis sau nepermis. Mama este o sursa de incurajari si sustinere neconditionata, este mai aproape de copil in momentele de emotie pe care acesta le traverseaza, stie sa rasfete copilul si sa-l mangaie, simtind de altfel mai bine momentele cand acesta o cere. Nu trebuie sa aiba reactie de aparare a copilului in cazul unei admonestari verbale din partea tatalui. Daca tatal lasa la indemana altor persoane educatia copiilor, exista momente in care este posibil sa fie depasit de evenimente. In asemenea momente, tatal poate descoperi ca exista principii educative la care nu adera, dar care au fost folosite pe copilul sau. Poate regreta ca nu a fost alaturi de copil cand acesta a deprins abilitati-cheie si poate sa incerce sa compenseze absentele printr-o supraimplicare emotionala (care, in momentul in care va fi retrasa, va produce cu siguranta o reactie emotionala puternica din partea progeniturii).

Momentele de joc si de implicare totalaStatistic, tatal este persoana care petrece cel mai putin timp cu copilul. De aceea, momentele petrecute impreuna ar trebui sa fie momente extrem de intens traite. Exista insa tati care prefera sa faca mai multe lucruri deodata, mai ales atunci cand se joaca cu copiii. Unii vorbesc la telefon, altii, mai scriu cate un mail, stau cu un ochi la copil si cu unul la televizor. Bunul simt (dublat de parerea specialistilor) spune ca atunci cand ne jucam cu copiii nostri ar trebui sa nu facem nimic altceva. Pentru unii tati, jocul este, totusi, ceva natural.

Text: Mugur Ciumageanu, psiholog clinician