Totul despre nuci, alune si seminte

Oleaginoasele se dovedesc benefice in prevenirea maladiilor cardiovasculare. In plus, datorita continutului de magneziu, contribuie la buna functionare a unor enzime ce au drept rol refacerea celulara.

Consumul de oleaginoase este benefic sanatatii cardiovasculare. Toate oleaginoasele (migdale, nuci pecan, alune etc.) si arahidele (leguminoasele) contin acizi grasi de acelasi tip cu cei continuti de uleiul de masline. Astfel, consumand unt de arahide obtii aceleasi beneficii ca atunci cand consumi ulei de masline. Cercetatorii de la Universitatea din Pennsylvania au aratat ca untul de arahide diminueaza cu 20% riscul de maladii cardiovasculare, fata de 26% cat diminueaza consumul uleiului de masline si 12% datorat unei diete sarace. In plus, oleaginoasele sunt bogate in proteine, fibre si vitamina E, un antioxidant care neutralizeaza radicalii liberi responsabili de imbatranirea celulara. Pentru hipertensivi se recomanda insa oleaginoasele nesarate.

9,5% dintre alergiile alimentare la persoanele adulte sunt determinate de oleaginoase.

Daca tii la silueta ta, nu le consuma in exces, deoarece la 100 g de oleaginoase corespund aproximativ 600 de calorii. Oleaginoasele au in general un continut ridicat de vitamina E, fibre, minerale si oligoelemente (potasiu, magneziu, fosfor, calciu, fier, zinc si cupru), o pondere importanta de lipide si un continut proteic superior comparativ cu fructele (8 ? 11%). Insa, spre deosebire de acestea, au un continut moderat de apa (20 ? 40% fata de aproximativ 85%, cat corespunde fructelor proaspete).

12 delicii de toamna

1. Migdalele sunt originare din sud-vestul Asiei. Migdala, ca atare, nu contine carbohidrati si de aceea este recomandata persoanelor care sufera de diabet sau care doresc o dieta cu putini carbohidrati. Sunt foarte bogate in vitamina E si in grasimi monosaturate. Migdalele contin vitaminele A si E, si un continut bogat in potasiu, fosfor, calciu si magneziu. 24 de samburi contin aproximativ 6 g de proteine si 3,35 g de fibre.

2. Semintele de floarea-soarelui au un continut important de fosfor si potasiu, continand in plus magneziu, calciu, zinc, fier si seleniu, precum si vitaminele A si E. Au acid linoleic, sunt o excelenta sursa de fibre, proteine si vitamina E, dar au si mult colesterol.

3. Alunele de pamant – arahidele. Au un continut ridicat de potasiu si fosfor. In plus, contin magneziu, calciu, sodiu, fier, seleniu precum si vitamina E. Alunele sunt bogate in resveratrol, o substanta produsa de anumite plante care s-a dovedit eficace in combaterea cancerului, fiind de asemenea antivirala, neuroprotectiva, antioxidanta, antiinflamatorie. Pot cauza anumitor persoane alergii grave, care pot duce la socuri anafilactice fatale.


4. Semintele de dovleac. Originar din America de Nord, dovleacul creste aproape oriunde in lume. Semintele de dovleac se recomanda in tulburari urinare asociate cu hiperplazia benigna a prostatei, iritatii ale vezicii si in combaterea viermilor intestinali. Efectul vermifug al semintelor de dovleac este atribuit curcubitinei. Semintele ofera un continut bogat de potasiu, continand si magneziu, fosfor, calciu, sodiu, zinc si fier, precum si vitamina A. Se recomanda consumarea acestora in stare cruda.

5. Nuca ofera un continut bogat de potasiu si fosfor, pe langa care mai contine magneziu, calciu, zinc, fier si seleniu. Este bogata in acizi grasi omega 3 si consumul lor poate duce la scaderea colesterolului. Miezul de nuca este recomandat in caz de slabiciune generala si extenuare. Se poate pregati o bautura energizanta dintr-un pahar de suc proaspat de fructe, amestecat cu miez de nuca si miere. Este contraindicata in boli ale intestinului.

6. Caju. Este originar din nordul Braziliei. Unele persoane sunt alergice la caju, totusi acesta se numara printre cele mai putin alergenice nuci. Ofera un continut bogat de potasiu, fosfor si magneziu (continand, de asemenea, calciu, sodiu, fier, zinc, seleniu), precum si vitamina K.

7. Alunele de padure. Alunul salbatic creste in Asia Mica. Armenii au fost primii care l-au cultivat, iar in zilele noastre Turcia este principala tara producatoare de alune. Alunele de padure au un puternic efect energizant. Ele au un continut ridicat de potasiu si oligoelemente (clor, fier, cupru, zinc), pe langa acestea mai continand fosfor, magneziu, calciu si fier, precum si o serie de vitamine: A, B1, B2, B3, C si E. Datorita vitaminelor din complexul B, sunt recomandate celor aflati in convalescenta, bolnavilor de diabet sau TBC. Alunele de padure sunt o sursa importanta de zinc, care ajuta la functionarea ficatului si la echilibrarea hormonala.

8. Castana. Este originara din regiunile cald-temperate ale emisferei nordice. Poate fi consumata ca atare, in stare proaspata (prajita, cu sare) sau prelucrata industrial, sub forma de faina. Din aceasta faina se prepara un piure foarte gustos si hranitor sau se foloseste ca materie prima la fabricarea surogatului de cafea si a uleiului de castane. Ofera un continut bogat de potasiu, continand pe langa acesta si fosfor, calciu, magneziu, sodiu, fier, seleniu si magneziu. Castanele contin vitamina A, C si K. 10 castane prajite fara sare contin 2,7 g de proteine si 4,3 g de fibre.

9. Nuca de macadamia. Contine 72% grasimi si are un gust dulce. Ofera un continut bogat de potasiu si, in plus, fosfor, magneziu, calciu, sodiu si fier. Nucile trebuie pastrate in frigider, altfel rancezesc. Atentie: este toxica pentru caine!

10. Nuca de brazilia. In ciuda numelui, cel mai mare exportator este Bolivia. Fructul are un continut bogat de seleniu, magneziu, fosfor, potasiu, la care se adauga calciu, zinc si fier. In privinta vitaminelor, contine E si C. Contine 14% proteine, 11% carbohidrati si 67% grasime, si, totusi, este cunoscuta ca fiind cel mai radioactiv aliment.

11. Nuca pecan. Originare din America de Nord, nucile pecan se pot manca proaspete sau prajite si se folosesc ca ingredient mai ales la deserturi. Ofera un continut bogat de potasiu, fosfor si mai scazut de magneziu, calciu, zinc, fier, seleniu. Contine, de asemenea, si vitamina A. Este un fruct oleaginos foarte bogat in lipide (72%) ceea ce explica valoarea sa energetica ridicata: 700 kcalorii la 100 g. Pe langa continutul bogat in lipide, nuca pecan contine un procent de proteine net superior fata de alte fructe (9,3%).

12. Fisticul. Fisticul creste in Asia Centrala, avand flori mici, de culoare verde, si fructe continand samburi comestibili, cu gust placut si uleios. Fisticul are un continut important de potasiu si fosfor si, mai scazut, de magneziu, calciu, sodiu, fier si seleniu, continand, de asemenea, vitamina A. 50 de samburi de fistic prajit contin aproximativ 6 g de proteine si 3 g de fibre.

Text: Sanziana Serban