Tratamentul monturilor: “3 No”

Scris de admin în Medicina-Prevenire-Terapii

Tratamentul actual al monturilor trebuie sa se incadreaze intr-o logica a omului modern, activ, cu exigente crescute ce trebuie respectate si trebuind sa fie centrul universului medical, incapabil sa conceapa durerea si esecul ca pe o normalitate a practicii medicale. Cercetarea stiintifica medicala a ultimelor decenii se bazeaza pe aceste principii, de la care nici chirurgia piciorului nu trebuie sa abdice.

Procedurile aplicate in lumea civilizata, vestica, se supun unor rigori de calitate si confort deosebite si nimeni nu se mai intreaba, de exemplu, asupra necesitatii combaterii durerii in postoperator. Asa a aparut conceptul de gestiune a durerii si medici specializati exclusiv cu aceasta problematica.

Pentru a atrage atentia in Romania asupra importantei pacientului si problemelor sale am introdus in tratamentul “monturilor” si mai general al bolilor piciorului conceptul 3 No, de fapt chintesenta experientei de decenii a echipelor integrate de tratament. Nu incercam sa reinventam roata ci doar sa convingem publicul de necesitatea respectarii unor principii simple de tratament ca parte a unui protocol terapeutic integrat.

Astfel, vom vorbi de fapt despre 3 negatii:

1. No pain (Fara durere)– de fapt se bazeaza pe conceptul mai cunoscut de gestiune a durerii:

  • Indepartarea totala a durerii este esentiala si dezirabila
  • Controlul durerii este fundamental, dovada fiind larg raspandita reputatie nefasta a chirurgiei antepiciorului. Aceasta chirurgie obliga la aplicarea unor proceduri anestezice moderne, eficiente pe o perioada de 36-48 ore (perioada critica). Este de altfel singurul motiv pentru care aceasta chirurgie nu poate avea caracter ambulator, de tip “one-day-surgery”.
  • Cea mai eficace anestezie este cea loco-regionala, de tip bloc nervos senzitiv perineural, care permite combaterea durerii pe termen lung si mai ales permite reluarea precoce a mersului. Anesteziile de tip spinal (rahianestezia, peri-sau epidurala) sunt de evitat, neputand permite mobilizarea si mersul precoce si avand reputatia unor complicatii frecvente post-operatorii.
  • Analgezicele de tip morfinic sunt pe deplin justificate ca indicatie si utilizare. Combaterea durerii este justificata si de necesitatea evitarii sindromului algodistrofic, complicatie redutabila deseori imputabila durerii.
  • Dupa primele 48-72 ore sunt suficiente analgezice din clasa paracetamol-ului in marea majoritate a cazurilor.

2. No immobilisation (Fara imobilizare) semnifica recastigarea precoce a mobilitatii si independentei, astfel:

  • Dezideratul major al oricarei interventii este mersul precoce, care evita toata gama de complicatii majore determinate de imobilizare. Trebuie evitate orice propuneri de operatii ce presupun imobilizare gipsata indelungata, mersul cu carje sau pur si simplu imobilizarea la pat. Imobilizarea este strict interzisa!
  • Exista acum destule tehnici operatorii fiabile care permit mersul inca din prima zi post-operator, reluarea rapida a activitatilor profesional-sportive si a portului incaltamintei “elegante”.

3. No recurrence (Fara recidiva) este de fapt cel mai important principiu, cheia de bolta a tratamentului. Sintetizeaza dorinta si asteptarile pacientului:

  • Indepartarea deformatiei(“monturilor”) nu inseamna taierea simpla a osului protuberant: acest procedeu nefast si blamabil este din pacate extrem de raspandit in Romania si determina gradul imens de insatisfactie al pacientelor si reputatia negativa a operatiei de “monturi”. Aceasta tehnica are un grad inadmisibil de recidive si este absolut ilogica din toate punctele de vedere.
  • Principiul oricarei interventii este refacerea axului normal al razei 1, deformat prin deplasarea halucelui (“degetul mare”) si a metatarsianului corespunzator. In acest scop metatarsianul trebuie taiat si deplasat la locul lui, normalizand aparatul metatarso-sesamoido-falangian in vederea unei biomecanici cvasinormale.
  • Cerinte majore ale tehnicilor:
    a) sa pastreze cat mai mult din capitalul osos;
    b) sa fie fie simple, fiabile si reproductibile;
    c) fixare performanta, realizata de cele mai multe ori cu ajutorul unor suruburi speciale din titan;
    d) sa permita o reluare facila in caz de recidiva sau corectie insuficienta.
  • Manevrele operatorii sunt multiple, in functie de natura si gravitatea deformatiei, si se bazeaza pe:
    a) sectionarea selectiva a unor muschi sau ligamente, in scopul decomprimarii articulare si mentinerii reaxarii;
    b) osteotomii metatarsiene: distale, metafizare, bazale sau combinate, impreuna cu osteotomia falangei proximale;
    c) chirurgie globala a antepiciorului, in cazul deformarilor complexe.

Dr. Marius Uscatu

www.chirurgiapiciorului.ro

e-mail: contact@chirurgiapiciorului.ro