Trucuri cinstite pentru apetit

Scris de admin în Psihologie

Copilul care nu vrea sa manace tinde sa devina un motiv de ingrijorare, de frustrare pentru parinti. N-o luati personal! Faceti concesii, inlocuiti, compensati, apelati la imaginatie.

Pana la 2 ani

La aceasta varsta, copilul nu are, inca, prejudecati. Este dominat de nevoia de harana si tinde sa accepte orice i se da. Ba chiar este tentat sa bage in gura orice, alimentar sau nealimentar. Este posibil ca, daca nu-i place gustul, sa scuipe mancarea, apoi sa intoarca hotarat capul si sa nu mai primeasca. Nu trebuie insistat prea mult.

Copilul in varsta de pana la doi ani prefera alimentele dulci si usor sarate. Va refuza alimentele agresive pentru papilele gustative: acre, iuti, amare.

La un moment dat, copilul va cauta sa atinga mancarea cu mana, sa-i incerce consistenta, sa se joace cu ea si s-o studieze. Va privi foarte atent cum i se scurge printre degete piureul de fructe. Trebuie lasat sa faca asta. Pe de o parte, pentru a nu-l frustra si pentru a-i captiva atentia. Pe de alta parte, pentru a-i permite sa-si exerseze facultatile cognitive, prin toate cele cinci simturi.

De la 2 la 7 ani

In aceasta perioda, cu un varf in jurul varstei de 4 ani, se manifesta principalele dificultati in hranirea copilului. Personalitatea incepe sa se afirme, inclusiv prin pretentia de a decide ce mananca si ce nu.

Cand i se ofera copilului lingura plina, intoarce capul sau incepe sa loveasca cu piciorul, mesteca indelung si la urma scuipa sau, pur si simplu, nu deschide gura.

Refuzul vizeaza mai multe categorii de alimente. Fie este vorba despre legume gatite, al caror aspect nu-l atrage, fie este vorba despre carne care trebuie mestecata, fie alte alimente al caror gust il cunoaste si nu-l agreeaza. Branzeturile, iaurtul natural sau ciorbele acrisoare ar putea sa-i displaca.

Mai exista si situatia in care alimentul e nou si nu-i inspira incredere. Poate, pur si simplu, sa refuze noutatea. De ce sa manance chestia asta, cand ar putea manca ceea ce sigur ii place?

Daca avem noroc, copilul nostru ar putea, dimpotriva, s manifeste curiozitate pentru orice fel nou de mancare. Sa avem grija, numai, ca el sa nu manifeste un interes exagerat pentru mancare si sa nu devina un copil supraponderal.

Negocieri, aranjamente

  • Nu va jenati sa-l mituiti! Promiteti-i o recompensa pentru terminarea cu succes a mancarii. Un desert sau o mica libertate inofensiva.
  • Aranjati frumos mancarea. Cu putina imaginatie puteti construi un animalut, un chip vesel sau un peisaj simplu.
  • Tip: copiii prefera rosul. Fructe rosii, legume rosii, orice, numai sa apara ceva rosu in farfurie.
  • Daca refuza carnea, nu facem o tragedie si nu speriem copilul cu cine stie ce urmari dezastruase. Inlocuim carnea cu oua, legume, fructe uscate (confiate).
  • Apelati la eternul truc: simulati sau mai bine chiar mancati putin din mancarea lui ca sa capete incredere si curiozitate.
  • Nu-l amenintati, nu-l certati, nu faceti o drama, pentru ca, daca incepe sa planga, chiar nu mai e nicio sansa de a manca.

De 7 la 12 ani

Odata cu inceperea scolii, obiceiurile alimentare se pot schimba considerabil. Micul dejun este adesea sarit, pentru ca trezeste in ultimul moment si nu mai are nici timp nici pofta sa manance. Trebuie, desigur, sa se culce mai devreme, asa incat dimineata sa se trezeasca usor si la timp.

Deja se poate vorbi serios cu copilul. Nu-i impuneti mancatul ca pe o regula imperativa, ca pe un ordin care se executa si nu se discuta. Ma degraba explicati-i importanta micului dejun, echilibrul si energia pe care i le poate asigura pentru o parte a zilei.

Daca programul va permite, mancati impreuna. Nu purtati discutii tensionate in timpul micului dejun. Lasati la o parte subiectele care nu-i fac placere. Este timp dupamiaza pentru asemnea discutii. Nici televizorul nu este indicat in timpul mesei. Poate o muzica placuta sau starea vremii, la radio.

Nu-i puneti ceaiul fierbinte pe masa. Sau atrageti-i atentia ca frige. Din cauza grabei, s-ar putea sa nu bage de seama. Sau ar fi un pretext perfect ca sa refuze micul dejun.

Nu insistati zile la rand sa manace ceea ce nu-i place cu niciun chip. In cel mai bun caz, o sa se lase cu bombaneli si cu doua-trei inghitituri in sila.

Pentru ca masa sa fie frumoasa, gustoasa si sanatoasa, puteti incepe cu un suc natural de fructe, apoi continuati cu cereale. S-ar putea ca cerealele, sucul si laptele, in combinatie, sa duca la balonare. Daca se intampla asa, renuntati la ea. Ori suc, ori lapte.

Evitati salamurile felurite, misterioase si nesatatoase. Sunca slaba este mai sanatoasa. Ca sa nu mai vorbim de celebra combinatie: branza cu rosii. Painea cu unt si dulceata sau miere de albine ar putea fi apreciata. Eficient, consistent. Poate chiar prea consistent, de aceea, grija la cantitate!

Chiar daca, incepand de prin clasa a V-a, refuza sa mai ia pachetel la scoala, strecurati-i, totusi, ceva sanatos si tentant: un fruct, un iaurt de baut, o chifla graham. Poate o sa economiseasca timpul si banii de buzunar si n-o sa se mai duca la chiosc sa-si ia snacks-uri.

Pranzul nu se ia cu sufletul la gura. Nici intr-un caz inainte de a se spala pe maini si de a-si schimba hainele cu cele comode, de casa. Si din nou, nu fierbinte!

Daca am aflat ca a facut o boacana la scoala, daca a dat un test si nu pare nerebdator sa vorbeasca despre ce a facut, amanam discutia pentru dupa masa. Mancatul pe stres este foarte periculos: chiar daca este copil si el se poate imbolnavi de stomac. Psihologic, poate dezvolta in timp o adevarata repulsie pentru statul la masa. Va prefera sa spuna ca nu-i e foame si sa manance pe furis cine stie ce.

Gustarea de dupapamiaza, daca se poate, nu deasupra caietelor sau in fata calculatorului. Ma degraba, gustarea este un prilej de a face o pauza din activitatea care solicita ochii, mintea si coloana vertebrala.

Cina nu trebuie luata tarziu, imediat inainte de culcare. Intre cina si somn trebuie sa mai treaca cel putin o ora. Nu profitam de reunirea familiei ca sa discutam lucruri neplacute. Nu pedepsim copilul trimitandu-l nemancat in camera lui.

Si, in mod special la cina, nu insistam sa termine tot ce i-am pus in farfurie. Daca simte ca s-a saturat, il lasam sa se opreasca atunci cand crede de cuviinta.

Astfel, mancatul nu va mai fi o corvoada, o pedeapsa sau o constrangere ci mai degraba un mod in plus de a ne apropia si a castiga increderea copilului nostru.

Text: Mihaela Serea, pe baza lucrarii “Armonia din farfurie” de Maryse Wolinski, Dr. Laurent Chevallier, Grupul editorial Corint, 2005
Foto: dreamstime.com